Puţini sînt cei care nu au simţit măcar o dată că vîrsta, handicapul, etnia, orientarea sexuală sau religia sînt piedici serioase în obţinerea unui loc de muncă. Alţii au fost martori sau chiar au avut parte de tratamente catalogate adesea ca discriminatorii. Mai dificil este atunci cînd astfel de comportamente sînt prezente la locul de muncă, statisticile arătînd că, în România, una din nouă persoane din mediul urban a fost victimă sau cunoaşte cel puţin un caz de hărţuire sexuală. Specialiştii susţin că victimele acestui comportament sînt puternic afectate din punct de vedere profesional, social sau personal, prin depresii, scăderea respectului de sine, pierderea locului de muncă sau periclitarea vieţii de familie. Un studiu realizat de IMAS, la cererea Centrului Parteneriat pentru Egalitate, arată că cele mai expuse hărţuirii sexuale sînt persoanele tinere şi în special femeile între 18 şi 29 de ani. Cu toate acestea, puţini sînt românii care ştiu că această formă de discriminare se pedepseşte drastic, 55% din intervievaţi declarînd că au luat cunoştinţă de aşa ceva. Pe de altă parte, nicio instituţie cu responsabilităţi în domeniu nu a pronunţat vreodată o decizie favorabilă unui reclamant într-un caz de hărţuire sexuală, cu toate că au existat plîngeri în care persoanele acuzate proveneau atît din companii private, cît şi din instituţii publice. Studiile arată că 92% din cei intervievaţi consideră că hărţuirea sexuală trebuie pedepsită, în vreme ce 39% din victime se rezumă la a discuta cu agresorul, încercînd să rezolve problema pe cale amiabilă. O pondere importantă dintre persoane nu acţionează în niciun fel, iar 15% din victime aleg să demisioneze pentru a scăpa de problemă.