Matthew McConaughey şi Woody Harrelson, detectivi de premiat

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Un serial de ţinut minte

Matthew McConaughey şi Woody Harrelson, detectivi de premiat

Monden 14 Martie 2014 / 00:00 685 accesări

Tocmai când ne obişnuisem cu personajele Rust Cohle şi Martin Hart, a trebuit să ne luăm „la revedere“ de la una dintre cele mai impresionante producţii de televiziune din ultimii ani. Serialul “True Detectives / Detectivii din Louisiana” a luat pe nepregătite întreaga comunitate de spectatori de producţii TV, care nu se mai aştepta să apară foarte repede ceva care să ocupe golul lăsat de “Breaking Bad”. În numai opt episoade, serialul a conturat o intrigă poliţistă complicată, în care atmosfera de lume ieşită din normalitate, cu o notă de exaltare religioasă post-industrială, capătă relevanţă artistică prin rolurile excelent interpretate de Matthew McConaughey şi Woody Harrelson, dar şi o cursivitate ritmică graţie coloanei sonore deosebite.

AŞTEPTĂRI MARI Serialul va deveni, cu siguranţă, una dintre cele mai apreciate şi mediatizate producţii TV din toate timpurile. Este un moment unic în istoria televiziunii, ce are la bază în primul rând prietenia reală dintre Matthew McConaughey şi Woody Harrelson. Cei doi şi-au asumat, pe lângă rolurile principale, şi atribuţiile şi producători executivi, alături de creatorii serialului - Nic Pizzolato, ca scenarist şi autor al ideii originale, şi regizorul Cary Fukunaga. Dacă Matthew McConaughey, Woody Harrelson şi Cary Fukunaga au anunţat deja că nu se vor mai implica într-un nou sezon, Nic Pizzolato şi HBO nu pot ignora succesul producţiei şi o vor continua. Va fi ales un nou regizor, iar printre cei menţionaţi se numără Jeremy Saulnier, care s-a remarcat cu producţia independentă “Murder Party” din 2007, dar şi cu lungmetrajul “Blue Ruin”, care a avut premiera mondială la Cannes. Acesta nu lucrează, momentan, la niciun proiect şi, prin urmare, ar fi disponibil să lucreze cu Nic Pizzolatto pentru a se acomoda cu “tonul” său dramatic.

Printre cei mai mari regizori ai genului nu putea să nu se numere William Friedkin, de numele căruia se leagă celebrul “The Exorcist / Exorcistul”, dar şi alte thrillere cunoscute, precum “The French Connection / Filiera franceză”, “Sorcerer”, “To Live and Die In L.A.” sau “Cruising”. Recentele sale realizări “Bug” şi “Killer Joe” arată că este în formă foarte bună la cei 78 de ani ai săi. S-a mai „amuzat“ şi cu câteva episoade din “CSI”, iar pentru HBO va regiza un film autobiografic despre Mae West, cu Bette Midler în rolul principal. Aşa că producătorii de la HBO îl au în vizor!

Spike Lee este un alt nume vehiculat pentru a regiza sezonul viitor al „Detectivilor din Louisiana“. Unul dintre puţinii cineaşti care sparg tabuuri, filmele sale au rămas de referinţă în istoria celei de-a şaptea arte. Să enumerăm: “Do The Right Thing”, “Jungle Fever”, “Malcolm X,”, “He Got Game”, “25th Hour”, “Inside Man”, “Clockers” sau “Summer Of Sam / Vara lui Sam”. Regizorul este în post-producţie cu lungmetrajul “Da Sweet Blood Of Jesus”, pentru care a apelat la o platformă online de promovare şi strângere de bani în locul producătorilor obişnuiţi. Imaginaţia cinefililor este înfierbântată şi de alţi regizori apreciaţi pentru simţul deosebit de a crea suspans, precum Tobias Lindholm cu “A Hijacking” şi “Borgen”; Park Chan-Wook cu “Oldboy”; Sean Durkin cu “Martha Marcy May Marlene”, Patty Jenkins cu “Monster”, Jonathan Glazer cu “Under The Skin” sau Michael Mann, Jeff Nichols, Kiyoshi Kurosawa cu “Pulse”, Lenny Abrahamson, Thomas Vinterberg, David Cronenberg, Oliver Stone sau John Hillcoat.

TONUL FACE MUZICA Serialul “True Detectives / Detectivii din Louisiana” s-a făcut remarcat încă de la genericul de început, asigurat de trupa The Handsome Family cu piesa “Far From Any Road”. Episodul întâi a stârnit curiozitatea cu descoperirea crimei ritualice pe acordurile lui Bob Dylan, cu “Rocks And Gravel”, şi contribuţia trupelor The McIntosh County Shouters cu piesa “Sign Of The Judgment”, respectiv The Black Angels cu “Young Men Dead”. Al doilea episod, dedicat revelaţiilor mistice, s-a derulat pe muzica lui John Lee Hooker, cu piesele “Unfriendly Woman” şi “One Bourbon, One Scotch, One Beer”, şi a lui Vashti Bunyan, cu piesa “The Train Song”, alăturate acordurilor trupei McIntosh County Shouters cu “Sign Of The Judgment” şi imnului “You Better Run To The City Of Refuge” al lui C.J. Johnson & Family, la care s-au mai adăugat piesele “Meet Me In The Alleyway” a lui Steve Earle, “If I Live Or Die” a celor de la Cuff The Duke şi “Kingdom Of Heaven”, aparţinând 13th Floor Elevators. Episodul 3 adaugă textură atmosferei de blocaj într-o cameră închisă în timp ce ancheta stagnează cu melodiile “Stand By Me” aparţinând The Staples Singers, “Does My Ring Burn Your Finger” a lui Buddy Miller, “I'm A One Woman Man” a lui Johnny Horton, “The Heart That You Own” şi “Evangeline” ale lui Jo Ell Sonnier.

Episodul 4 are cea mai bogată coloană sonoră, în timp ce multe indicii par să ajungă fiecare la locul lor cu intervenţiile lui Bo Diddley - “Bring It To Jerome”, Melvins - “The Brain Center At Whipples”, Boogie Down Productions - “Illegal Business”, Blind Uncle Gaspard - “Sur Le Borde De L'Eau”, Lucinda Williams - “Are You Alright”, Slim Harpo - “Rainin' In My Heart”, Melvins - “History Of Bad Men”, Primus - “American Life”, Sleep - “Holy Mountain”, Wu-Tang Clan - “Clan In Da Front”, Grinderman - “Honey Bee (Let's Fly To Mars)”. Episodul 5, dedicat surprizelor pe care le mai rezervă din când în când viaţa, conţine piesele “Casey's Last Ride” a lui Kris Kristofferson, “Tired Of Waiting For You” a trupei The Kinks şi “Eli” semnată Bosnian Rainbows. Episodul 6, care aduce în prim-plan regrete care bântuie, se remarcă cu piesele “Waymore's Blues” a lui Waylon Jennings, “Les Champs Elysee” a lui Bobby Charles, “Everyman Needs A Companion” a misionarului John Misty, “Goldberg Variations; BMV 988: Aria”, aparţinând lui Glenn Gould, “The Good Book” a lui Emmy Lou Harris, “Too Many Tears In My Eyes” cântată de Ike şi Tina Turner, şi “Core Chant” a lui Meredith Monk. Episodul 7, dedicat revenirii pe făgaşul normal al investigaţiei, are o coloană sonoră care include piesele “Angel Of The Morning” a lui Juice Newton, “Trance Figure” cântată de School Of Seven Bells, “Floating Bridge” a lui Gregg Allman, “Red Light” cântată de Vincent & Mr. Green ft. Ravenbird, “Fault Line” aparţinând Black Rebel Motorcyle Club, “Did She Jump Or Was She Pushed” semnată Richard & Linda Thompson şi “Lungs”, cântată de Townes Van Zandt. Ultimul episod, care îndepărtează lumea de răul absolut, se remarcă cu o singură piesă, “The Angry River”, cântată de The Hat ft. Father John Misty & S.I. Istwa.

Taguri articol


12