Copiii se sinucid de teamă că adulţii i-ar respinge dacă le-ar afla problemele şi pentru că nu au încredere în dorinţa acestora de a-i ajuta să depăşească momentele dificile. Aceasta este părerea psihologului Anca Munteanu de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti, care susţine că toate sinuciderile au la bază o stare depresivă, completată şi de o conduită agresivă şi impulsivă, care îi determină pe copii să acţioneze. „Faptul că pentru toţi sinuciderea pare că a venit din senin, că nimeni nu se aştepta, este un semn clar că persoana care s-a sinucis a fost neglijată”, a spus psihologul Anca Munteanu. Aceasta a precizat că, în general, copiii comunică foarte sincer şi foarte uşor problemele cu care se confruntă. Ea a explicat faptul că sinucigaşii au o toleranţă scăzută la frustrare şi lucruri care pentru o persoană obişnuită reprezintă doar o neplăcere, în cazul lor iau amploarea unui fapt extrem de grav şi imposibil de depăşit. „Nu obstacolele în sine sînt problema, ci gestionarea lor”, a spus psihologul, referindu-se la atitudinea persoanelor care se sinucid. Aceasta a atras atenţia asupra faptului că exprimarea afectivităţii în familie este foarte importantă pentru a preveni comportamentul suicidar al copiilor. Ea a precizat că depresia se poate instala la vîrste surprinzător de mici, chiar şi la micuţii de numai doi ani, care reacţionează la agresiunile din jur, avînd capacitatea de a observa fenomene şi atitudini ale celorlaţi membri ai familiei. Psihologul susţine că cea mai vulnerabilă categorie de copii o constituie şcolarii şi adolescenţii. Uneori, în cazul lor, actul sinuciderii este determinat sau este un efect al unui mediu violent în care predomină şantajul, ameninţarea şi violenţa. „Copii se tem de note mici, de examene, iar în cazul fetelor, de sarcină şi din lipsă de comunicare cu adulţii. În loc să le ceară ajutor, ei nu întrevăd nicio speranţă”, a spus psihologul. În opinia Ancăi Munteanu, pentru sinuciderea copiilor nu trebuie incriminaţi doar părinţii, ci întreg anturajul acestora: profesori, colegi şi rude cu care copilul ar fi trebui să interacţioneze şi de la care să poată primi într-o situaţie de criză, ajutor. „Sinuciderea este un gest extrem şi se produce, mai ales la copii, sub impulsul momentului, dar numai atunci cînd individul este sigur că nu are la ce renunţa sau că renunţă la foarte puţin”, a spus Anca Munteanu. Pentru a preveni astfel de atitudini, psihologul recomandă supravegherea atentă a copiilor cu tendinţe depresive de către familie şi profesori şi antrenarea lor în diverse activităţi pentru a-şi descoperi pasiuni şi a-şi crea hobby-uri.