Cea de-a 59-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin a ajuns la jumătate de drum şi încep să se concretizeze o parte dintre cîştigători. Nu este vorba neapărat despre premii, ci despre cronicile pozitive şi contractele de distribuţie încheiate. Dacă tîrgul de filme a fost destul de temperat în aşteptarea unor estimări mai favorabile cu privire la ieşirea din criză, nu a existat o economie de impresii sau critici în rîndul jurnaliştilor, selecţionerilor sau simplililor spectatori. Toate filmele prezentate pînă acum au avut parte şi de critici laudative, dar şi nefavorabile şi nu s-a conturat un film care să reunească majoritatea aprecierilor, ceea ce păstrează suspansul cu privire la ceremonia de decernare a premiilor. Un singur film a reuşit să smulgă huiduieli, urmate, totuşi, şi de aplauze. „Mammoth\" în regia suedezului Lukas Moodyson, cu Michelle Williams şi Gael Garcia Bernal în rolurile principale, era foarte aşteptat, pentru ca apoi să stîrnească reacţii dintre cele mai diferite. Alienarea şi cursa pentru un trai care să satisfacă nevoi materiale fără cel mai mic respect pentru cele spirituale şi afective au inspirat această dramă, realizată cu un buget de zece milioane de euro, selecţionată în competiţia oficială. Pe cît de nobil mesajul, estetica filmului trece, fără îndoială, în plan secundar sub greutatea acestor subiecte.

Ediţia din acest an a Berlinalei va intra în anale cu una dintre cele mai cutezătoare selecţii, nu numai în ceea ce priveşte temele abordate, ci şi calitatea unora dintre lungmetrajele din Competiţie. Apoi, ghinionul lui Isabelle Adjani de a-şi fractura mîna în drum spre aeroport pentru a veni la Berlin şi marile eforturi de a o aduce la proiecţia de gală pe actriţa iraniană Golshifteh Farahani, protagonista filmului „Darbareye Elly / About Elly\", în regia lui Asghar Farhadi. Nu în ultimul rînd, este anul care le-a adus premiul pentru întreaga carieră regizorilor Claude Chabrol şi Manoel de Oliveira şi producătorului german Gunter Rohrbach. În cadrul Berlinalei au fost proiectate, de altfel, şi cele mai recente filme ale maeştrilor Chabrol şi de Oliveira, „Bellamy\" cu Gerard Depardieu în rolul principal, respectiv „Singularidades de uma rapariga loura / Excentricităţile unei blonde\". Mai trebuie menţionat şi faptul că regizorul portughez Manoel de Oliveira, la cei 91 de ani ai săi, este cel mai în vîrstă cineast în activitate din istoria celei de-a şaptea arte. Gunter Rohrbach, în prezent directorul Academiei Germane de Film, este unul dintre cei mai titraţi producători europeni, care, de-a lungul carierei, a intrat în posesia Premiului Filmului German, Premiului Filmului Bavarez sau Premiului Adolf Grimme. Trofeul oferit de Berlinală pentru întreaga carieră este un adevărat obiect de artă, o cameră de luat vederi în miniatură creată de bijutierul Georg Hornemann. Trofeul este format din nu mai puţin de 128 de componente, dintre care unele mobile, precum în realitate, realizate din argint şi titan.

Festivalul a mai acordat un premiu în cadrul programului Berlinale Talent Campus regizorului indian Supriyo Sen, pentru scurtmetrajul „Wagah\", a cărui poveste dramatică este plasată la singurul punct de frontieră dintre India şi Pakistan. Juriul format din regizorii şi scenariştii Sir David Hare şi Daniela Thomas şi compozitorul Max Richter au mai acordat o menţiune specială documentarului american „My Super Sea Wall\", semnat de Gina Abatemarco, despre lupta pentru supravieţuire a celor 375 de locuitori ai insulei Kivalina, aflată sub controlul autorităţilor din Alaska. Talent Campus este un program care îşi doreşte să recunoască şi să încurajeze talentul tinerilor aspiranţi, lansat cu intenţia de a arunca o privire asupra viitorului celei de-a şaptea arte.