Acum două zile, cîţiva dintre vecinii mei de bloc se certau pe alee. Cînd m-am apropiat, mi-am dat seama că subiectul discordiei era chiar controversatul împrumut de la Fondul Monetar Internaţional. Nu glumesc! De fapt, lucrurile doar semănau a ceartă, fiindcă era vorba de o polemică aprinsă, iar lumea nu ştia să vorbească pe un ton normal, ci toţi vociferau în cel mai autentic stil balcanic. Un suporter al lui Băsescu se contrazicea cu doi pesedişti, iar o pensionară pedelistă îl interpela energic pe unul dintre vecinii mei, cunoscut ca simpatizant liberal. Aşadar, democraţia românească a coborît în stradă şi a căpătat accente de mahala politică, exact după gustul lui Traian Băsescu! Nici nu mai conta că unii dintre preopinenţi confundau „FMI” cu „FNI”, nici nu mai avea vreo importanţă că leii vechi erau încurcaţi cu cei noi sau dolarii cu moneda euro... În România de azi, la fotbal, ca şi la politică, se pricepe toată lumea, iar împrumutul anunţat pare să ne dezbine. Mutatis mutandis, aceleaşi controverse există şi în presă, unde au loc dezbateri la fel de aprinse, însă pe un alt ton, cu alt limbaj şi la alt nivel intelectual, dar şi pe scena publică, între politicienii diferitelor partide. Problema de fond nu este oportunitatea acestui împrumut, chiar dacă liberalii contestă vehement soluţia aleasă de actualul cabinet, ci maniera de lucru a guvernului sau lipsa de transparenţă a unor funcţionari publici, aşa cum a precizat Mircea Geoană recent. Îi dau dreptate preşedintelui PSD, care consideră incalificabilă atitudinea colegilor de coaliţie, atitudine criticată şi de Liviu Dragnea. Social-democraţii au aflat de la televizor despre intenţiile cabinetului Boc, deşi un asemenea împrumut nu este, vorba lui Geoană, „un secret de stat”. Şi eu am avut impresia, mai ales după discursul lui Traian Băsescu în parlament, că PSD-ul a fost pus în faţa unui fapt împlinit! Dar cred că am găsit o explicaţie, deşi nu sînt singurul care gîndeşte astfel. Am scris şi în editorialul de ieri că, fără să am dovezi, bănuiesc că decizia de a apela la FMI este ideea lui Băsescu, nicidecum a guvernului, iar preşedintele s-a consultat doar cu oamenii săi din cabinetul Boc. Ceea ce mă face să cred că am dreptate este chiar reacţia de azi a PSD-ului, care nu vede cu ochi buni acest împrumut, chiar dacă nu-l contestă categoric. Explicaţia este faptul că rigorile draconice pe care le-ar impune FMI guvernului actual, după acordarea împrumutului, vor afecta, în primul rînd, ministerele controlate de PSD, cu precădere Educaţia, Sănătatea şi Ministerul Muncii şi Protecţiei sociale, deoarece se va cere reducerea la maximum a cheltuielilor publice. Asta înseamnă că întreaga componentă socială de stînga, pe care vrea să o aplice PSD în acest mandat, va fi compromisă în mare măsură, pe lîngă efectele crizei. Iar dacă împrumutul ar fi respins şi situaţia economică din ţară s-ar degrada, vina ar putea fi aruncată în cîrca PSD. Adică, fie cu împrumut, fie fără el, oalele electorale riscă să se spargă mai mult în capul PSD-ului, decît al PD-L-ului. Traian Băsescu a intuit acest lucru şi a manevat totul de o asemenea manieră încît le-a forţat mîna social-democraţilor! Şi toate acestea, desigur, sub umbrela „interesului naţional”... Înţelegeţi şmecheria imorală a preşedintelui? Dacă ar fi să caracterizez această manipulare politică, l-aş parafraza pe Caragiale: „Un preşedinte fără prinţipuri, carevasăzică nu le are”... Asta e!