Regina Maria a României s-a născut la Eastwell Park în Kent şi a fost, iniţial, o Prinţesă a Marii Britanii. Regina a fost supranumită de popor "Mama răniţilor" şi "Regina-soldat", pentru atitudinea ei din timpul Primului Război Mondial, cînd, alături de doamnele de la curte, a lucrat direct pe front în spitale de campanie sau a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, succesor al tronului României. Frumuseţea sa era dublată de o inteligenţă ieşită din comun, ea pledînd pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaţilor occidentali enormul sacrificiu al armatei române. Deşi rolul femeilor în politică, în acea perioadă, era redus, regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand pînă la moartea acestuia, în 1927. În momentul în care fiul său a moştenit tronul, a izolat-o complet pe regină, care s-a retras din viaţa publică pînă la moartea ei, în 1938. A construit Palatul de la Balcic, într-un peisaj superb, pe o stîncă care iese direct din mare, şi a făcut din acesta un loc de întâlnire pentru artiştii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odată cu Cadrilaterul şi se găseşte acum pe teritoriul ţării vecine.

Regina Maria a scris proză, povestiri şi romane

Biblioteca Judeţeană "Ioan N. Roman" deţine, în vastul său patrimoniu, o serie de lucrări scrise de Regina Maria a României, majoritatea traduse din limba engleză. Cititorii care vor împrumuta aceste cărţi sau le vor lectura la Sala de Împrumut a instituţiei constănţene vor descoperi că Regina Maria a scris mai multă proză, povestiri sau romane. Printre lucrările aflate în patrimoniul Bibliotecii Judeţene "Ioan N. Roman" se numără: "Visătorul de vise - Fantezie" (1914), carte dedicată fiicei sale Ileana, "Iledrim - Poveste în umbră şi lumină" (1915), dedicată lui Carol, băiatul său cel mare, "Imagini şi cugetări - Vise ale realităţii", care are pe ultima pagină inscripţionat simbolul reginei - crucea celtică. Romanul "Măşti", tradus din limba engleză de către Helen Claireau, prezintă o poveste emoţionantă de dragoste dintre un profesor român şi o tînără evreică. De fapt, romanul reprezintă o radiografie a unei stări romantice, aşa cum regina explică în prefaţa cărţii.

Una dintre lucrările de referinţă ale Reginei Maria este lucrarea intitulată "Ţara mea", scrisă în anul 1917 şi tipărită la Iaşi. Tradusă din limba engleză de Nicolae Iorga, cartea a fost scrisă în timpul Primului Război Mondial, la cererea presei engleze, care dorea să cunoască atmosfera şi viaţa din ţara noastră. Regina a oferit în cele două volume ale cărţii informaţii despre întregul teritoriu al României, geografie, viaţa economică şi socială, dar şi despre cultura şi obiciurile românilor. Făcînd referire la spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră, Regina Maria spune: "...Am fost într-un sat din Dobrogea, care era în parte românesc, în parte rusesc, în parte nemţesc, în parte turcesc. Am mers de la un capăt la altul, cercetînd atîtea căsuţe, intrînd în fiecare biserică, isprăvindu-mi înconjurul la mica moschee rustică...". Regina Maria se declară în această carte încîntată de aest mirific spaţiu, în care trăiesc în deplină armonie mai multe etnii, fiecare cu tradiţiile şi obiceiurile sale.