Acest lucru era declarat în fata Comisilor juridice din Parlament de candidata la funcţia de ministru al Justiţiei, doamna Raluca Prună! Declaraţia era făcută cu referire la zecile de decizii de neconstituţionalitate admise de Curtea Constituţională privind zeci de articole din Codul de Procedură Penală şi Codul Penal. Nu este cazul azi să analizăm de ce după ani de propuneri, dezbateri şi analize noi, ca ţara, am “reuşit” să avem aceste coduri în mare parte neconstituţionale. Nu este cazul ca acum să analizăm ce efecte au avut acestea asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cât ne-au costat, cât timp şi bani, până ne-am pricopsit cu aceste coduri şi nici măcar modul “pompieristic” sau ISU-istic în care au fost adoptate de Guvernul Boc şi preluate cu o suspectă grabă de Guvernul Ponta. Aş vrea totuşi să completez ideea doamnei ministru şi să spun că am contabilizat din februarie 2014 până în prezent, adică de la data intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Penală şi a noului Cod Penal: 28 de excepţii de neconstituţionalitate a Codului de Procedură Penală admise, 1 excepţie de interpretare (art.235 alin.1) a Codulul de Procedură Penală şi 6 excepţii de neconstituţionalitate a Codului Penal.

În plus au fost admise alte excepţii de neconstituţionalitate în domeniul penal cum sunt cele privind- art.69, art.110 din Lg. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, art.19 din Lg. 682/2002 privind protecţia martorilor şi a art. 6 din Lg. 24/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.
Aceste neconcordanțe dintre legea penală şi legea fundamentală trebuiau, potrivit Legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale (Lg. nr.42/1992 rep.), ca în termen de 45 de zile de la data declarării unui text ca neconstituţional, să fie modificate şi Parlamentul era obligat să pună textul în concordanţă cu prevederile constituţionale.
Până în prezent au fost adoptate de Guvern două Ordonanţe de urgenţă pentru a corecta neconstituţionalitatea Codului de Procedură Penală (una referitoare la controlul judiciar, OUG 82/10.12.2014 şi una referitoare la arestul la domiciliu, OUG 24/30.06.2015). Aceste ordonanţe trebuie să ajungă în Parlament pentru a putea fi adoptate şi transformate în legi.
La o simplă privire observăm că doamna ministru a avut dreptate când a spus că trebuie să se atingă de coduri, doar că pe scena politică lucrurile nu stau aşa de simplu. În Parlament există depuse 22 de proiecte de lege de modificare a Codului de Procedură Penală şi a Codului Penal, dintre care, culmea, 4 sunt proiecte ale Guvernului, respectiv ale Ministerului Justiţiei. Cu toate acestea, Parlamentul nu doar că nu le pune în dezbatere, dar chiar se fereşte cât de mult poate să le pună pe ordinea de zi. Nu ştim de ce această lipsă de profesionalism şi responsabilitate, dar putem să presupunem.
Ne vom uita puţin, în urmă şi vom observa că vara asta preşedintele ţării, domnul Klaus Johannis, văzând că în Parlament există aceste proiecte de lege, a declarat că nu este de acord cu modificări la Codul Penal şi la Codul de Procedură Penală pentru că legile sunt prea noi (sic!) şi că dacă vor ajunge la promulgare, pur şi simplu nu le va promulga. Gabriel Oprea, zis şi “interes naţional” s-a alăturat poziţiei preşedintelui fără să mai motiveze de ce exprimă această poziţie, dar transmiţând un semnal partenerilor din coaliţia de guvernare sau mai bine zis ameninţând cu retragerea sprijinului guvernamental, ceea ce desigur semnifica căderea Guvernului Ponta.
NU au trecut decât câteva luni şi iată că un ministru tehnocrat şi de specialitate a arătat clar că aceste modificări trebuie făcute, iar gogoriţa cu interesul naţional era o mare minciună. Culmea este că o astfel de poziţie, de respingere de plano a oricărei modificări este şi nelegală, respectiv în contradicţie cu obligaţia legiuitorului de a repara neconstituţionalitatea în 45 de zile de la declararea acesteia, termen evident cu mult depăşit. Sigur că DNA poate investiga un caz în care vreun poliţist a mai luat mită nişte mămăligă şi zece ouă, dar nu poate să investigheze vreun posibil abuz în serviciu al preşedintelui sau al vice premierului pentru că inclusiv DNA s-a opus unui astfel de demers, respectiv s-a opus la aplicarea unei legi. Instituțiile statului și cei care le conduc cred că legea se aplică doar când le convine și de obicei se aplică la alții! Ei nu au obligații, nu au răspunderi, nu au decât…drepturi!
Atâta timp cât legi importante, respectiv Constituţia, Codurile Penale, Legea Curţii Constituţionale au fost şi sunt călcate în picioare de instituţii ale statului prin incompetenţă, abuz sau jocuri politice, fără ca drepturile fundamentale ale cetăţenilor să intereseze pe cineva, degeaba strigăm în stradă după ce mor oameni, degeaba venim cu sloganuri şi reparaţii. Ce e mort, mort rămâne! Iar noi, cetățenii, rămânem să respectăm legea și mai ales să plătim taxe și impozite, iar uneori cu viața!
Ce mai putem spera? Rămâne de văzut dacă un tehnocrat, actualul ministru al Justiţiei, care nu are nicio obligaţie politică, dar nicio răspundere politică, va pune în practică ceea ce a declarat în Parlament şi dacă va respecta Constituţia şi Legea Curţii Constituţionale sau altfel spus, dacă până la urmă va învinge tehnocratul sau politrucul!