Un premier în funcţie, patru foşti miniştri şi 20 de actuali sau foşti parlamentari, 14 primari de municipii şi nouă preşedinţi de Consilii Judeţene au fost trimişi în judecată pentru corupţie în 2015, potrivit DNA, care precizează că este cel mai mare număr de persoane deferite justiţiei într-un an. Aşa arată un comunicat de final de an 2015, comunicat concluzie pentru că, nu-i aşa, este anul cel mai prolific din istoria instituţiei. Cu imensă bucurie, presa a preluat această ştire, iar comentariile nu au încetat să apară. Dacă ştirea în sine este încă un pas în construirea imaginii instituţiei făcută evident cu scopul de a pregăti un nou mandat al şefei acesteia (deoarece bilanţul oficial se face cam peste o lună sau chiar două), se pune totuşi întrebarea de ce ne lăudăm noi cu aşa ceva? Faptul că mai mulţi demnitari decât în anul anterior au fost acuzaţi (mai mult sau mai puţin justificat) de săvârşirea unor fapte de corupţie nu este nicidecum o laudă, aşa cum crede majoritatea populaţiei. Acest lucru creează şi întreţine în primul rând o imagine proastă a ţării în lume, atât pentru investitori cât şi pentru relaţiile internaţionale. Cu naivitatea indusă de nişte băieţi care lucrează pentru a întreţine această imagine a României ne lăudăm cu cât suntem de... răi! Mă uit la alte ţări şi nu văd astfel de bilanţuri dezastruoase pentru orice alte ţări, care, dimpotrivă, nu ştiu cum să facă pentru a crea o cu totul o altă imagine. Şi atunci mă întreb dacă numai pe meleagurile mioritice o fi existând corupţie sau chiar suntem cei mai naivi dintre toţi.

Aşa că încep cu Franţa, ţara drepturilor omului şi ţara democraţiei moderne şi văd o trimitere în judecată spectaculoasă, Christine Lagarde, fost ministru de finanţe şi actual şef al FMI! Trimisă în judecată pentru fapte de corupţie cu un prejudiciu pentru statul francez de peste 400 de milioane de euro. Un comunicat, un punct de vedere al acuzatei în care este cuprinsă şi menţiunea că nu sunt motive să-şi dea demisia din funcţia pe care o deţine! Nici o arestare, nici cătuşe, nici un fel de beci, domnesc sau nu, nici un circ la tv! S-a terminat anul, nici un bilanţ anunţat public al procurorilor de acolo cum că au trimis-o în judecată pe doamna demnitar internaţional!

Mă îndrept spre Germania, altă ţară şi naţie pe care o idolatrizam şi vrem toţi “să fie şi la noi ca în Germania” (cred că din acest motiv am şi ales un preşedinte...). Şi iau cel mai răsunător exemplu, cazul Volkswagen. Acuzaţii de evaziune fiscală de 2 miliarde euro, ca să nu mai zic de milioanele de înşelăciuni rezultate din păcălirea a milioane de oameni şi zeci de ţări. Toate aceste ţări au pierdut bani pentru simplu fapt că încadrarea unei maşini într-o clasă de poluare mai bună înseamnă taxe mai mici atât pe poluare cât şi pe impozit, deci evaziune fiscală fără nicio discuţie. Cu toate acestea, nicio a arestare, nici o pereche de cătuşe, nici “beci domnesc” (deşi cred că în Germania, chiar e domnesc la ce condiţii au şi acolo) şi domnule, ce să vezi, nici un bilanţ de final de an cu “realizările măreţe”. Mă uit în Elveţia, unde are sediu FIFA şi văd şi acolo acuzaţii grave de corupţie, dar nu văd arestări şi nu cad cătuşe! Exemplele pot continua şi din aceste ţări şi din altele, dar cred că e suficient să putem trage concluzia că deşi iată corupţia nu e o inventive româneasca şi există peste tot, tratarea acestui fenomen este total diferită la aceste ţări democratice (eram pe punctul de a scrie “nedemocratice” ). Şi dacă se întâmplă şi pe la case mai mari, cum obişnuim noi să spunem, şi vrem o ţară ca afară, nu ar trebui să avem aceeaşi abordare? Dacă Germania începea acum să zică despre ei că sunt un popor corupt şi o ţară bolnavă, dacă ziceau ei slogane de genul “corupţia ucide” nu era oare mai bine? Pentru noi da, era, dar pentru ei nu, aşa că ambasadorul Germaniei din România a răspuns la această întrebare şi a spus simplu, “să nu ne grăbim, să analizăm şi să vedem ce soluţii găsim”. Cum adică să nu ne grăbim? Dar banii furaţi, înşelăciunea, încrederea a milioane de oameni în spiritul german şi în produsele germane? Nimic, se lucrează, se analizează şi se caută soluţii!!! A existat şi o “victimă colaterală”, preşedintele companiei, care şi-a anunţat demisia şi a pierdut salariul de... 16 milioane de euro pe an! Hoţul!!! În comparaţie cu acesta, şefa FMI (care nu şi-a dat demisia) abia dacă încasează din salariu vreo 300.000 de dolari pe an!

Observăm cum aceste ţări îşi protejează cetăţenii, funcţiile, industria şi economia, dar mai ales imaginea! Noi nu!

Pentru că nu am înţeles deloc această abordare “naţională” am citit şi comentariile cititorilor la bilanţul de la care am pornit! Şi ce să vezi! “Să fie împuşcaţi”, “să fie omorâţi”, “să fie alungaţi din ţară hoţii”, “să li se confişte averea lor şi familiilor lor şi lăsaţi pe stradă”, “puşcărie pe viaţă”, “corupţia ucide”, “ţara noastră cea bogată este furată de hoţii care ne conduc”. Peste 90% din comentarii erau aşa, şi atunci am înţeles. Manipularea este atât de puternică încât săracul cetăţean, lipsit de viziune, ţinut în sărăcie şi necaz, bombardat cu breaking news şi alte moduri bombastice de a crea PR, nu mai înţelege nimic şi este plin de... ură! Nu mai ştie să facă diferenţa între adevăr şi minciună, între imagine şi realitate, între drept şi abuz de drept, între luptă politică şi răzbunare politică, între interesul său propriu şi interesul naţional real! Rezultatul este transformarea acestor oameni în extremişti (ca atitudine şi aşteptări) care oricând pot atrage naşterea unor mişcări extreme sau chiar extremiste. Aici trebuie să intervină culmea... tot statul (prin instituţiile democratice) şi să oprească această luptă de imagine care se transformă în cult al personalităţii, în dezastru pentru imaginea noastră generală şi a ţării şi mai ales pentru a da oamenilor dreptul şi libertatea de a gândi şi de a înţelege adevărul şi de nu confunda evazionistul cu teroristul, coruptul cu teroristul şi mai nou ungurul cu teroristul!

Şi pentru că e început de an, să ne urăm ca anul care vine să fie un pic mai bine pentru toţi, să fim mai concilianţi, mai echilibraţi şi, nu uitaţi, că în contextul geopolitic actual urarea “să fie pace” devine de mare actualitate!