Noile coduri penale sunt un eşec, magistraţii sunt speriaţi deoarece convorbirile lor ar putea fi interceptate, iar toate aceste lucruri sunt, evident, spuse prea târziu. Nu ştim dacă se poate aplica aici principiul „mai bine mai târziu decât niciodată”, dar aşa par să creadă cei din Asociaţia Magistraţilor din România (AMR). Însuşi preşedintele AMR, Gabriela Baltag, a declarat ieri: „Codurile acestea de care s-au agăţat unii la început, trâmbiţând că au făcut o reformă nemaipomenită, sunt un eşec, în mare parte. Cele din materia penală, nu mai spunem“. „Curtea Constituţională nu cred că mai are mult (...) şi putem să spunem că le putem băga în sertar, că nu mai avem pe materie penală, ce să mai fie în regulă?”, a spus Baltag, la conferinţa „Guvernarea reprezentativă şi separaţia puterilor sub imperiul democraţiei”, organizată de Senat. Ea a acuzat faptul că unele prevederi se bat cap în cap, punându-i astfel în dificultate pe judecători. „Judecătorii au ajuns să facă legea, să o înţeleagă ca să o poată aplica. (...) Îi văd pe colegii mei de la penal că nu ştiu cum să se descurce cu o dispoziţie sau cu alta, se bat cap în cap. Au încercatcumva să repare ceea ce nu a fost în regulă. Judecătorul nu trebuie să facă lege, el trebuie să o aplice”, a mai spus Gabriela Baltag.

Printre problemele reale din interiorul sistemului de justiţie, magistratul menţionează şi periculoasa în efervescenţa ei modă a ascultării. Potrivit preşedintelui AMR, foarte mulţi angajaţi din Justiţie se tem să poarte discuţii de principiu pentru că cineva ar putea asculta discuţiile şi acestea ar putea fi interpretate. „Am ajuns ca în interiorul sistemului să ne temem să privim sau să răspundem. Nu e cazul meu, dar se întâmplă cu foarte mulţi dintre colegi, să răspundem la un salut venit din partea unui domn avocat, al unei doamne avocat, foşti colegi, poate, uneori de-ai noştri de facultate, să ne temem să purtăm o discuţie de principiu cu un coleg procuror pentru că Doamne fereşte ce s-ar putea întâmpla, nu ştim cine ne-ar asculta sau dacă ne ascultă cineva şi ar putea interpreta altfel”, a mai punctat magistratul.

Aruncând o privire nostalgică în trecut, Gabriela Baltag a rememorat începutul anilor '90, caracterizat, s-ar părea, prin simplitate şi eficienţă în ce priveşte legile: „Vă spun cu sinceritate că mă uit pe actele normative de la începutul anilor '90 şi parcă sunt făcute în alţi parametri, sunt altfel. Deşi nu sunt atât de ample, atât de stufoase, rezolvă toate problemele pe care nu le pot rezolva astăzi legile de sute de articole, de mii de articole. Cum e posibil, cum s-a ajuns aici? Nu ştim nici noi”.

Mai mult, menţionează judecătoarea, în prezent, există câte o întreagă dezbatere în Parlament pe fiecare proiect de lege, deşi nu ar trebui. Ea este de părere că proiectele de lege care ajung în Parlament „nu trebuie interpretate, deoarece sunt legate de o situaţie anume sau de alta, sunt necesare”, în special în condiţiile în care actualele coduri sunt neclare.