Ministrul francez de Finanţe, Christine Lagarde, s-a înscris oficial, ieri, în cursa pentru conducerea FMI şi a dat asigurări că îşi va menţina candidatura, chiar dacă va fi lansată o anchetă privind scandalul de abuz de putere în care este implicată, precizând că are conştiinţa curată. Judecătorii francezi vor decide pe 10 iunie dacă vor lansa o anchetă privind rolul lui Lagarde într-un acord de mediere între omul de afaceri Bernard Tapie, un prieten al preşedintelui Sarkozy şi o bancă de stat. Lagarde a fost, încă de la început, unul din favoriţii la funcţia eliberată de Dominique Strauss-Kahn, care a demisionat săptămâna trecută, după ce a fost acuzat de agresiune sexuală şi tentativă de viol. ”Dacă voi fi aleasă, voi oferi FMI toată experienţa mea ca avocat, director de companie, ministru şi femeie”, a spus Lagarde. Ea a subliniat că nu îşi părăseşte postul în Guvernul francez, ci doar anunţă că va candida la conducerea FMI.

• Protest emergent • În cazul în care va fi confirmată în funcţie, Christine Lagarde va fi prima femeie care va conduce FMI în cei 67 de ani de la înfiinţare. Cei 24 de membri ai Consiliului de Administraţie al FMI vor să desemneze noul şef până la sfârşitul lunii iunie. Lagarde se bucură de susţinerea multor lideri europeni, în special a preşedintelui francez şi a premierului Francois Fillon dar economiile emergente consideră depăşită tradiţia ca un european să conducă FMI. Toţi cei 10 directori FMI de după 1944 au fost europeni. Într-o declaraţie dată publicităţii marţi, economiile emergente, Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu procesul de selecţie a noului director al FMI, subliniind că alegerea în funcţie de naţionalitate subminează legitimitatea instituţiei. Această declaraţie reprezintă o provocare directă faţă de Europa, iar dacă ţările BRIC se pot uni în spatele unuia dintre candidaţi, Consiliul de Administraţie al FMI va avea de luat o decizie dificilă şi delicată din punct de vedere diplomatic. Economiile emergente exercită, de ani de zile, presiuni pentru a avea o voce mai importantă şi un drept de vot mai mare în FMI.