Într-un articol postat pe blog privind situaţia sa, fostul premier Adrian Năstase, încarcerat la Penitenciarul Rahova, a declarat că unul dintre argumentele pe care le-a auzit după pronunţarea sentinţei a fost acela că nu ar fi trebuit să fie condamnat pentru că a făcut şi fapte bune (NATO, UE, vize, creştere economică, “Laptele şi cornul” sau săli de sport). Greşit, spune Năstase. “Argumentul principal este acela că nu există niciun fel de dovezi de vinovăţie. Dosarul Zambaccian este format din diverse bucăţi de acuzaţii puse împreună (Zambaccian, Cornu, Tell, numirea Irinei Jianu, importuri din China de materiale de construcţii) după ce Băsescu a stabilit, în urma alegerilor din 2004, că eu sunt vinovat. Sigur că e greu să citeşti acest dosar cu 12.000 de pagini şi compunerile succesive ale celor care l-au întocmit. Mulţi analişti, dar şi oameni simpli au reţinut doar ceea ce, în timp, “sursele judiciare” au lansat pentru marele public, plus declaraţiile mincinoase ale celor transformaţi prin şantaj, de către procurori, din învinuiţi (puşi la fezandat) în martori ai acuzării”, a scris Năstase. El a adăugat: “Chiar nu vă pune pe gânduri, în legătură cu acest dosar, felul în care “corpul delict” - cei 118.000 de dolari pe care, susţin procurorii, i-am fi dat lui Păun până la începutul anului 2004 - a fost constituit, în parte, din bancnote tipărite de Trezoreria americană în 2005 şi 2006?”.