Sub masca aparentă a unui apolitic, Gheorghe Bosînceanu ţese cu migală, ca un păianjen, pînza mediatică în care-şi prinde duşmanii de o viaţă sau adversarii de conjunctură. Chiar şi atunci cînd era membru de vază al PDSR, actualmente PSD, proceda la fel. Nu lovea în partid, ca acum, dar îi înţepa veninos pe cei care îi stăteau în cale. Ca şi în prezent, Bosînceanu făcea politică din umbră, dirijîndu-şi oamenii din cazemata de partid de la sediul firmei sale. Cine nu era cu Bosînceanu, automat, în minutul doi, era executat mediatic. Pe unii dintre ei nu-i are nici acum la suflet. Chiar îi urăşte de moarte! Antipatia acumulată faţă de familia Martin este reflectată de atacurile de presă din ultima vreme. Cînd erau colegi în acelaşi partid, Bosînceanu a încercat de mai multe ori să-i pună beţe în roate fostului prefect, Gheorghe Martin. A existat un moment în care, bizuindu-se pe susţinerea unor domni de la centru, a fost la un pas de a-l schimba din funcţie, dar, în cele din urmă, Cozmîncă şi-a întors decizia din drum! Planul său de a-şi pune omul de încredere, unul bun la toate, inclusiv pe post de manta de ploaie, a eşuat lamentabil. Se pare că acest insucces l-a înveninat pe vecie, dovadă consecvenţa cu care familia Martin, incluzîndu-i pe cei doi fraţi şi pe fiul unuia dintre ei, sînt atacaţi în ziarul pe care-l patronează, ca fiind beneficiarii afacerilor de familie ale social democraţilor. În acest context, prietenul său bun, Florin Munteanu, de la Radio Sky, ar trebui să fie aspru sancţionat pentru că a participat la o nuntă în familia Martin, gest care ar putea fi interpretat ca o înaltă trădare! Cînd se supără pe cineva, Bosînceanu are motive serioase. În general, dacă socotelile sale de acasă nu se potrivesc cu cele din tîrg, i se pune pata repede, motiv pentru care poţi să ajungi eroul negativ al unor relatări de presă, cum se întîmplă cu familia Martin. De cele mai multe ori, motivaţiile sînt bine ancorate în realitatea înconjurătoare, în sensul că nu au nicio legătură cu culoarea ochilor lui Titi sau ai lui Gheorghe (Martin). De regulă, atacă acolo unde îl doare şi pe el cel mai mult - interesul economic sau priorităţile în afaceri. De cînd presa l-a lăsat în pace, intimidată se pare de simpatia de care se bucură din partea preşedintelui Băsescu şi a partidului pe care acesta îl păstoreşte într-o manieră libertină, mister boss, cum i se spune, îşi ia consecvent la refec adversarii antipatici. Dînd dovadă de eleganţă şi cavalerism, aceştia nu-i răspund cu aceeaşi monedă şi nici nu fac un secret din perioada în care slujeau acelaşi partid. Este interesant că domnul Bosînceanu a descoperit răul din PSD abia după ce, prezentîndu-şi teatral demisia pe prima pagină a ziarului său, s-a lepădat de partidul unde nu a dus-o deloc rău. Nici pînă în ziua de astăzi, mister boss nu ne-a lămurit pe deplin ce l-a determinat să devină un adversar înverşunat al unei formaţiuni politice care, atunci cînd se afla la putere, i-a oferit numeroase avantaje, inclusiv influenţă. Să ne reamintim că domnia sa avea un cuvînt de spus în PDSR, dovadă faptul că, la un moment dat, a controlat organizaţia judeţeană, în fruntea căreia a fost pus unul dintre oamenii săi de încredere. În realitate, Bosînceanu nu a reuşit să treacă niciodată peste complexul Mazăre. Aşa că, atunci cînd nu poate să ajungă la el, îşi varsă năduful pe apropiaţii săi, fie că este vorba despre familia Martin, fie că este vorba despre alte persoane din anturajul acestuia. Ca să-şi întărească artileria, o vreme, l-a cooptat pe Petre Stancă în echipa de zgomote. Acelaşi Petre Stancă pe care, cu ani în urmă, mister boss a pus artileria grea pînă l-a doborît la pămînt, acesta fiind înlăturat de la şefia filialei judeţene a PDSR. Îmi amintesc şi acum cum jubila Bosînceanu cu un asemenea trofeu în vitrina sa… După ce Stancă a fost pus pe tuşa partidului, pierzîndu-şi obiectul muncii la Consiliul Judeţean, cei doi s-au regăsit pe aceeaşi baricadă. I-a unit ura faţă de familia Martin şi antipatia faţă de gruparea Mazăre. În stilul său caracteristic, Stancă s-a dezbrăcat de caracter şi i-a atacat pe cei care, după eşecul său politic, unul de-a dreptul lamentabil, i-au mai dat o şansă. O şansă fără de care domnia sa ar fi dispărut de multă vreme de pe scena politică. Cu ani în urmă, cînd Bosînceanu era un înverşunat adversar al lui Petre Stancă, al cărui sfîrşit politic l-am anticipat după ce acesta intrase şi în dizgraţia lui Cozmîncă, fostul său tovarăş din perioada utecistă, nu-mi imaginam nici în ruptul capului că cei doi vor mai sta vreodată umăr lîngă umăr! Nici măcar într-un mijloc de transport în comun! Dacă PD-L şi-a dat mîna cu PRM, atunci, de ce Bosînceanu nu s-ar face frate de cruce cu Petre Stancă! Fostul prefect Gheorghe Martin nu a dorit să comenteze în niciun fel atacurile lansate împotriva familiei sale. După o experienţă de o viaţă, perioadă în care a trecut prin numeroase dispute şi frecuşuri, s-a arătat a fi scîrbit de politică. De altfel, din motive personale, s-a retras din această sferă, dedicîndu-se afacerilor şi treburilor personale, familiei. Ca fost prefect al judeţului, a rămas în minte cu morala unui cunoscut proverb. Pe cine nu laşi să moară…