Crearea sistemului unitar de plată şi managementul tuturor prestaţiilor sociale vor reprezenta principalele atribuţii ale Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale (ANPS), dacă proiectul de OUG privind organizarea acestei instituţii, supus dezbaterii publice, va fi aprobat în forma actuală. ANPS îşi propune crearea unui sistem unitar pentru plata şi managementul tuturor prestaţiilor sociale, în vederea gestionării eficiente a fondurilor alocate pentru plata prestaţiilor sociale şi managementul global al plăţilor, creării dosarului familial care să ofere o imagine completă a dreptului la prestaţiile sociale al familiei şi al membrilor acesteia, facilitării exportabilităţii prestaţiilor sociale conform reglementărilor europene în vigoare. Funcţionarea ANPS ar tebui să reglementeaze asigurarea sistemului unitar de plată şi gestiune a tuturor prestaţiilor sociale şi ar trebui să aibă în subordine agenţii pentru prestaţii sociale judeţene. Potrivit proiectului de act normativ, conducerea Agenţiei va fi asigurată de un preşedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un secretar general, înalt funcţionar public, iar bugetul instituţiei va fi asigurat din fonduri alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES). Personalul viitoarei Agenţii din subordinea Ministerului Muncii va fi format din funcţionari publici şi personal contractual, salarizat potrivit prevederilor legale în vigoare aplicabile personalului contractual din sectorul bugetar, aceştia urmînd să fie transferaţi MMFES şi din direcţiile de muncă şi protecţie socială teritoriale, după intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Potrivit proiectului de OUG, Agenţia va trebui să preia activităţile legate de administrarea procesului de acordare a prestaţiilor sociale finanţate de la bugetul de stat, aflate în responsabilitatea MMFES, dar şi cele similare aflate în responsabilitatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Înfiinţarea noii instituţii este necesară, potrivit iniţiatorilor, deoarece România înregistrează un important deficit de eficienţă şi eficacitate în administrarea prestaţiilor sociale, din cauza unui număr prea mare de instituţii implicate în gestionarea acestora.