„Quod erat demonstrandum!”. Nu că ştim noi foarte multă latină, dar dacă mai aveam nevoie de ceva pentru a înţelege că politicienii români gîndesc adesea cu picioarele, acum ni s-a risipit orice îndoială. Iar dacă nu a înţeles mult timp că aducerea românilor umiliţi prin Italia sau trataţi ca nişte sclavi în Spania nu se face doar cu salarii de mizerie sau tichete de masă, ministrul Paul Păcuraru trebuie să se lecuiască pentru totdeauna de organizarea tîrgurilor de muncă în străinătate. Tîrgul de joburi care a avut loc la sfîrşitul săptămînii trecute, în Spania, a demonstrat încă o dată că românii nu sînt deloc interesaţi de o posibilă revenire în ţară. Dacă în urma eşecului lamentabil al Bursei din Torino autorităţile se aşteptau ca la Alcala de Heneras, în Spania, să vină cel puţin 1.000 de persoane, pînă la urmă s-au ales cu doar 600 de români. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES), puţinii participanţi la Bursă au primit informaţii despre drepturile şi obligaţiile lor în calitate de angajaţi, modalităţile prin care se poate obţine un loc de muncă în România, dar şi oportunităţile pentru deschiderea unei afaceri în ţară. Prezent la manifestare, secretarul de stat în MMFES, Akos Derzsi, a declarat că acţiunea reprezintă „un semnal pozitiv adresat tuturor lucrătorilor români din Spania”. Nemulţumit de rezultatele sub aşteptări ale celor trei Burse organizate în această primăvară, ministrul Muncii, Paul Păcuraru, a decis să transfere organizarea burselor din străinătate Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. “La nivelul ministerului vor rămîne doar campaniile de informare, organizate pentru cetăţenii români din străinătate, extrem de utile pentru că aceştia primesc informaţii despre legislaţia muncii din România, dar şi din ţara în care lucrează, riscurile muncii fără forme legale, date despre iniţierea de afaceri în România şi oportunităţile de finanţare”, a declarat Păcuraru.