În timpul numeroaselor campanii de cercetare arheologică, specialiştii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie au scos la suprafaţă o serie de sculpturi ale divinităţilor din perioada elenistică şi romană, majoritatea înfăţişînd divinităţi din acele epoci, unele dintre ele fiind incluse în cortegiul Olimpienilor. Olimpienii, cunoscuţi şi sub denumirea de Olympii, erau cei 12 zei principali care îşi aveau lăcaşul pe muntele Olympus (lanţ de munţi care separă Macedonia de Thessalia şi care, în antichitate, era considerat drept lăcaşul zeilor). Olimpienii erau de fapt Zeus, Poseidon, Hades, Ares, Hephaestus, Apollo, Hera, Hestia, Athena, Demeter, Artemis şi Aphrodita şi lor le era atribuită, în antichitate, guvernarea lumii. Aceste divinităţi ocupau locurile principale în panteonul greco-roman, mai ales la Histria şi Tomis, imaginea lor apărînd pe monede şi în emblema oraşului. Tot lor li se ridicau statui, temple şi le erau dedicate numeroase inscripţii. Din cortegiul Olimpienilor făceau parte, bineînţeles, divinităţi, printre acestea numărîndu-se Dioscurii, Graţiile şi Muzele. Dioscurii erau cei doi fraţi Castor şi Pollux, fiii lui Zeus (Dios), născuţi din unirea acestuia cu Leda. Cultul Dioscurilor, consideraţi zei salvatori prin excelenţă, s-a răspîndit încă din epoca elenistică, iar în perioada imperială existau, la Tomis, cel puţin două triburi care îi onorau în chip special, lor fiindu-le atribuită protecţia navigatorilor. "Iconografia îi înfăţişează, de cele mai multe ori, în picioare, cu trupurile nude, cu mantia aruncată peste umeri, purtînd pe cap boneta frigiană şi ţinînd calul de căpăstru. În această ipostază apar în statuia fragmentară descoperită în anul 1962, în tezaurul de sculpturi de la Tomis. De foarte puţine ori, Dioscurii sînt ilustraţi călărind", a explicat muzeograful Cecilia Paşca. Mai sînt staui în care Dioscurii sînt reprezentaţi unul lîngă altul, galopînd spre dreapta. Există ipostaze în care Dioscurii sînt prezentaţi în picioare, văzuţi din faţă, pe cap purtînd pileus, între cei doi fraţi aflîndu-se două lănci pe care se sprijină, fiecare avînd, în mîinile libere, cîte o pungă.

Graţiile erau, în mitologia greacă, personificări ale frumuseţii feminine. Romanii le numeau Gratiae. Ele erau cele trei fiice ale lui Zeus şi ale Eurynomei: Aglaia, Euphrosyne şi Thalia şi trăiau în Olympus alături de muze. Erau socotite atît însoţitoarele lui Apollo, cît şi ale Athenei sau ale Aphroditei, mai rar ale lui Dionysos. În basorelieful descoperit la Tomis, care, în prezent, este expus în Sala Tezaur a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie, Graţiile apar întruchipînd trei femei tinere, nude, ţinîndu-se de umeri: două privesc în faţă, iar cea din mijloc, întoarsă cu spatele, are capul văzut din profil.

Muzele, fiicele lui Zeus şi ale Mnemosynei, erau considerate inspiratoare ale muzicii, ale dansului şi ale poeziei, precum şi patroanele artelor în general. Ele îi desfătau pe zeii Olimpului cu cîntecele lor la ospeţe şi serbări. Aceste zeiţe erau nouă surori: Clio - muza istoriei, Euterpe - muza poeziei lirice, Thalia - muza comediei, Melpomene - muza tragediei, Terpsichore - muza dansului, Erato - muza poeziei erotice, Polyhymnia - muza retoricii, Urania - muza astronomiei şi Calliope - muza poeziei epice. În mitologia romană muzele purtau numele de Camene. "Aceste divinităţi apar, în epoca antică, pe frize, unde sînt ilustrate alături de alte divinităţi", a concluzionat muzeograful Cecilia Paşca. De studiul acestor zeităţi, Olimpienii, Graţiile şi Muzele, s-a ocupat cercetătorul principal Zaharia Covacef, din cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie, în cartea intitulată "Arta sculpturală în Dobrogea Romană, secolele I-II".