Casa de Cultură a Sindicatelor a găzduit, duminică seară, în premieră la Constanţa, spectacolul de teatru “Cinci femei de tranziţie“, o super-producţie a Teatrului Naţional “I. L. Caragiale“ Bucureşti şi singura piesă românească ce se joacă, de mai bine de patru ani, pretutindeni în ţară, cu casa de bilete închise. Acelaşi succes răsunător de care s-a bucurat la oricare din cele cîteva sute de reprezentaţii de pînă acum l-a avut şi pe scena constănţeană, spectatorii de la malul mării primind cu aplauze îndelungi şi hohote de rîs piesa care constituie debutul în dramaturgie al cunoscutei actriţe Rodica Popescu-Bitănescu, aceasta semnînd, de altfel, regia spectacolului şi deţinînd rolul principal. Interpretele - nume de primă mărime ale scenei teatrale româneşti: Tania Popa (tînăra), Aimee Iacobescu (profesoara), Magdalena Cernat (bibliotecara), Vivian Alivizache (afacerista) şi, bineînţeles, Rodica Popescu-Bitănescu - alcătuiesc o tipologie a femeilor din perioada prelungitei noastre tranziţii.

Tema deosebit de actuală, savoarea şi francheţea replicilor personajelor, care emit o serie de consideraţii despre realitate, adevărurile dure revelate în duelul verbal despre “condiţia femeii care este tristă, oricum“, deşi finalul lasă loc pentru speranţă şi pentru reconciliere, a făcut să crească şarmul piesei în faţa spectatorilor. Deţinătoarea rolului principal, Rodica Popescu-Bitănescu, recunoscută pentru voioşia sa absolut molipsitoare, a surprins şi a impresionat publicul, de această dată, prin accentele personale ale partiturii sale, cu irizări de tristeţe, dramatice chiar. Discuţiile celor cinci interprete - portrete umane credibile, în care se va regăsi, cu siguranţă, orice femeie - gravitează în jurul cîtorva teme de actualitate: succesul în afaceri al şmecherilor, cameleonismul politicienilor, vulgaritatea promovată în mass-media, decăderea învăţămîntului, standardizarea ţinutei şi a limbajului după model american (prin contrast cu anii ’50, cînd modelul era rusesc). Cele cinci remarcabile actriţe descoperă publicului, cu har, haz şi sensibilitate, tipologia feminină de ieri, de azi şi de mîine.

Rodica Popescu-Bitănescu, în triplă ipostază: dramaturg, regizor şi actriţă

Prezentă pe scena constănţeană în triplă ipostază - dramaturg, regizor şi actriţă, Rodica Popescu-Bitănescu a declarat, în exclusivitate pentru cotidianul “Telegraf“: “Faptul că eu am scris piesa s-a legat, la un moment dat, şi de realizarea regiei spectacolului. Eu spun că lucrurile s-au legat din mai multe puncte de vedere. Prietenele şi colegele mele, actriţele Teatrului Naţional, citind piesa, s-au bucurat de text. Eu m-am bucurat de interpretarea lor extraordinară, pentru că toate sînt excepţionale şi atunci, din punct de vedere al regiei, a mers foarte uşor. Ele au învăţat repede textul, au simţit nevoia să se mişte foarte natural, normal şi logic în scenă. Noi am făcut o regie colectivă. Sigur că dirijorul am fost eu, dar nu a fost o comandă de regie, ci am vrut să nu se vadă că e regie. Şi am să vă spun şi de ce: cînd nu se vede regia, se vede actorul; eu am vrut să se vadă ele şi am ţinut să se înţeleagă ideea, dialogul, textul. Asta mi se pare important, pentru că puteam să fac o regie spectaculară şi comercială, dar, atunci, părerea mea este că nu ar fi avut acelaşi succes de casă“. “Nouă ne-a plăcut textul . Cu Rodica Popescu-Bitănescu se lucrează foarte uşor, ea a făcut şi regia spectacolului şi textul. Ne-am înţeles excepţional. Tema abordată este foarte actuală şi cred că este şi aşa va fi întotdeauna. Eu sînt foarte feministă de felul meu şi chiar mă... ating lucrurile astea. De multe ori, femeia chiar îşi face condiţia tristă - este şi replica unui personaj, cam aşa e şi astfel sîntem tratate de bărbaţi“, a mărturisit Tania Popa, interpreta tinerei din spectacol. Succesul extraordinar de care se bucură această super-producţie în toată ţara, jucîndu-se în săli arhipline, cu casa închisă, într-o concurenţă atît de mare de spectacole, demonstrează, încă o dată, că oamenii vor poveşti simple, de suflet, în care să se regăsească.