Ţinta de deficit de 0,5% din PIB, prevăzută în tratatul de guvernanţă fiscală, înseamnă o contracţie permanentă a cererii interne şi, din păcate, jumătate din PIB-ul nostru se bazează pe acest lucru, consideră analistul economic Liviu Voinea, citat de Money Channel. Potrivit spuselor sale, ţările care nu fac parte din zona euro nu sunt obligate să adopte toate punctele tratatului: „Trei condiţii trebuia să pună România pentru semnarea pactului. Încă le mai poate pune. Unu: perioadă de tranziţie între 3 şi 5 ani. Doi: tratatul permite obiective specifice pe ţară, pe termen mediu, iar România nu a cerut asta. Trei: România trebuie să spună clar că nu va contribui cu bani la fondul de salvare a ţărilor din zona euro, altfel, din 2013, vom da miliarde pentru salvarea Greciei şi Portugaliei. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să cerem calcularea PIB-ului potenţial aşa cum ştim noi, nu altfel”. Din păcate, România este prea dependentă de exterior pentru a putea pune condiţii, motiv pentru care a zis „Da” la orice inepţie comunitară, cum ar fi şi taxa pe tranzacţii financiare. Totuşi, sperăm ca avansul uşor al PIB-ului, din 2011, să nu cumva să-i facă pe guvernanţi să cread că am avea bani de dat Greciei şi Portugaliei.