Procesul faimosului judecător spaniol Baltasar Garzon, cunoscut pentru investigaţiile privind respectarea drepturilor omului, a început de marţi în Spania. Judecătorul Garzon, care a obţinut faimă pe plan internaţional pentru tentativa sa de a-l extrăda pe fostul dictator chilian Augusto Pinochet, este acuzat că a interceptat ilegal discuţii între suspecţi de corupţie şi avocaţii lor, în 2009. Susţinătorii judecătorului, printre care se numără activişti pentru drepturile omului din Europa şi America Latină, îl privesc ca o victimă a unei vânători de vrăjitoare, pentru că a încercat că ancheteze încălcări ale drepturilor omului comise de dictatorul spaniol Francisco Franco între 1939 şi 1975.

Procesul, care a început la Curtea Supremă, se ocupă de aşa-numitul caz Guertel, o reţea amplă de corupţie în care au fost implicaţi antreprenori şi politicieni din partidul conservator Partidului Popular (PP), al premierului Mariano Rajoy. Politicieni PP care conduceau administraţii regionale şi locale ar fi acordat antreprenorilor contracte profitabile în schimbul mitei, potrivit anchetelor judiciare în curs. Judecătorul Garzon a ordonat înregistrarea discuţiilor din închisori, pentru a verifica dacă avocaţii suspecţilor sunt implicaţi în reţea. Acesta a fost dat în judecată de mai mulţi suspecţi şi de un avocat, care au afirmat că înregistrarea conversaţiilor le încalcă drepturile constituţionale. Dacă Baltasar Garzon va fi găsit vinovat, o decizie pe care analiştii o consideră probabilă, ar putea fi suspendat din funcţie timp de 17 ani. Practic, aceasta ar pune capăt carierei judecătorului în vârstă de 56 de ani.

Procesul precede un altul, ce va începe săptămâna viitoare, în care Baltasar Garzon este acuzat de comportament neadecvat pe plan profesional în ancheta din 2008 asupra abuzurilor comise de Franco. Judecătorul Garzon îl acuza pe dictator şi colaboratorii săi de uciderea a peste 10.000 de opozanţi în războiul civil din 1936-1939 şi în dictatura ce a urmat. Presiunile din partea unor experţi legali şi politicieni conservatori l-au obligat să renunţe la anchetă. Acest proces ameninţă conceptul responsabilităţii în Spania şi dincolo de ea. Judecătorul Garzon s-ar putea confrunta şi cu un al treilea proces, legat de acuzaţiile potrivit cărora ar fi primit mită de la banca Santander în 2005 şi 2006. Curtea Supremă şi Curtea Constituţională au respins plângerea lui Garzon faţă de prezenţa a doi dintre judecătorii ce vor conduce procesul şi despre care spunea că nu sunt imparţiali. Susţinătorii săi îl consideră victima unei vânători de vrăjitoare a conservatorilor care nu vor să se discute despre era Franco, a politicienilor care vor să acopere actele de corupţie şi spun că şi invidia colegilor săi a avut un rol. Zeci de persoane l-au aplaudat când a ajuns la tribunal, printre care actriţa Pilar Bardem şi politicianul de extremă-stângă Gaspar Llamazares, care l-au numit victima unui linşaj al sistemului politic şi judiciar.

Baltasar Garzon a ajuns în atenţia internaţională cu tentativa sa eşuată de a-l extrăda pe generalul Pinochet de la Londra în 1998. Apoi a investigat încălcări ale drepturilor omului şi în alte ţări. A obţinut o condamnare de 30 de ani de închisoare pentru ofiţerul argentinian Adolfo Scilingo, într-o instanţă spaniolă, şi a ordonat arestarea lui Ossama bin Laden. Curtea Naţională, unde Garzon a lucrat până la suspendarea sa pe tema anchetei Franco, a fost nevoită să relanseze o anchetă iniţiată de Garzon asupra torturii de la Guantanamo. Acesta lucrează în prezent în funcţia de consultant la Curtea Penală Internaţională de la Haga.