Situaţiile aberante din Justiţia românească au fost remarcate şi subliniate şi la un alt nivel decât cel mioritic. Potrivit luju.ro, Grupul Statelor împotriva Corupţiei (GRECO), un organism al Consiliului Europei, atrăgea atenţia încă din 2013 asupra faptului că este anormal ca denunţătorii din dosarele penale să scape nepedepsiţi, după ce au avut calitatea de inculpaţi. De aceea, în Raportul de conformitate privind România, adoptat pe 7 decembrie 2012 şi publicat în 11 februarie 2013, GRECO a recomandat modificarea legislaţiei, tragerea la răspundere a denunţătorilor şi, deloc întâmplător, „Transparenţa finanţării partidelor”. În România, însă, lucrurile se întâmplă exact invers. La noi, denunţătorii nu numai că sunt lăsaţi liberi, dar sunt şi exoneraţi de răspunerea penală. Definitiv. Cel mai elocvent caz este cel al denunţătorilor Claudiu Florică şi Dinu Pescariu, din dosarul „Microsoft”, în cazul cărora DNA, condusă de Laura Codruţa Kovesi, a clasat pur şi simplu acuzaţiile de dare de mită şi trafic de influenţă imediat după ce aceştia au scris zeci de pagini în faţa procurorilor. Dacă luăm în considerare recomandările europene şi infracţiunile celor doi, ca să nu mai vorbim despre prejudiciu, situaţia este una extrem de gravă. Dacă cei doi ar fi fost pedepsiţi, potrivit Codului Penal, ar fi primit între doi şi şapte ani de închisoare. DNA, însă, a găsit de cuviinţă să-i recompenseze pentru informaţiile date lăsându-i în libertate şi clasându-le acuzaţiile, trecând cu lejeritate peste faptul că, în multe dintre cauze, comportamentul ilegal porneşte de la mituitor, dar şi peste posibilitatea ca declaraţiile date în faţa anchetatorilor să aibă în spate motive obscure sau nereale, având doar scopul incriminării altor inculpaţi. GRECO mai subliniază că, prin netragerea la răspundere penală a inculpaţilor transformaţi în denunţători şi acordarea unei imunităţi judiciare, sistemul astfel creat contribuie la perpetuarea culturii infracţionale.

Aşadar, pentru stoparea fenomenului de “scutire de răspundere” a denunţătorilor, GRECO a cerut României modificarea legislaţiei în sensul revizuirii acestor prevederi şi clarificarea condiţiilor în care poate fi invocată nepedepsirea denunţătorului acuzat de dare de mită şi trafic de influenţă. Din 2013, de la publicarea Raportului de conformitate pentru România, şi până acum, nu s-a întâmplat, desigur, nimic. O altă problemă importantă asupra căreia insistă GRECO este abrogarea obligativităţii restituirii mitei către mituitor. Potrivit luju.ro, subiectul este unul sensibil, luând în considerare că una dintre cerinţele care trebuie să fie îndeplinite pentru restituirea mitei o reprezintă regretul efectiv al persoanei care a iniţiat comportamentul infracţional. De cele mai multe ori însă, elementele din care să reiasă că denunţătorul a fost constrâns să săvârşească o faptă sau că este o victimă lipsesc. În Raportul de conformitate privind România - “Transparenţa finanţării partidelor”, care vizează modul de finanţare a partidelor politice şi a campaniilor electorale, prin evaluarea gradului de conformitate al legislaţiei statelor membre ale UE, şi măsurile luate de autorităţile române pentru implementarea celor 20 de recomandări emise în cadrul celei de-a treia runde de evaluare a ţării noastre, GRECO subliniază că este posibil ca România să fi înţeles greşit mecanismul regretului efectiv şi, implicit, să-l fi aplicat greşit. În acest context, GRECO evidenţiază că pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor referitoare la regretul efectiv este necesară existenţa unor elemente precum constrângerea sau victimizarea denunţătorului. Altfel, denunţarea unor fapte comise în urmă chiar şi cu câţiva ani ridică, în opinia GRECO, “serioase semne de întrebare asupra necesităţii acordării imunităţii judiciare unei persoane care a contribuit la perpetuarea culturii infracţionale”.

Aşadar, toate aceste recomandări ale GRECO au fost ignorate complet de autorităţi. Dosarul „Microsoft” este cea mai bună dovadă, la toate nivelurile, a acestei ignoranţe: avem denunţători cu acuzaţii clasate şi aflaţi în libertate şi avem şpăgi care, potrivit acestora, ar fi ajuns în vistieriile unui anumit partid politic, pentru finanţarea unei campanii electorale.