Vă este cunoscută ideea de cenaclu? Ar trebui să vă fie căci, în Constanţa, revista de cultură Tomis este iniţiatoarea şi continuatoarea acestui tip de manifestare. Revista Tomis? O ştiţi! A ieşit pe piaţă în 1966 şi de atunci susţine, conţine şi deţine statutul de cel mai important organism - asimilat astăzi, în termenii integrării europene - operator cultural al spaţiului dobrogean. Începutul lui 2007 a adus în zona noastră culturală unul dintre cele mai importante nume ale literaturii naţionale contemporane: Alexandru Vakulovski. Autorul deja celebrelor “Pizdeţ”, “Letopizdeţ. Cactuşi albi pentru iubita mea”, “ecstasy”, “TU, împreună cu Mihail Vakulovski” practică un limbaj dur, naturalist extrem, narator crunt al realităţilor, la fel de crunte, ale împrejurărilor existenţiale. Acest gen de limbaj, blamat generalmente, este folosit însă ca o trapă prin care se strecoară blîndeţile intenţionale ale autorului, scenele sale captînd astfel, prin firesc, energiile zonei narative. Căci aceste energii există şi ajung la cititor în cadrul unui pact care, prin deconstruire, accesează spaţiul extrasensibil al receptării. Alexandru Vakulovski, un prieten vechi al Revistei Tomis, a venit la cenaclu, în premieră, cu prima parte a trilogiei “Letopizdeţ”, parte ce urmează a fi publicată în luna februarie.

Şi cum tradiţia cere două personaje-scriituri citite spre a fi disecate, cenaclul s-a încheiat cu prozo-poemele Andreei Bălan, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrîn”.