Muzeul de Artă Constanţa a găzduit, la începutul acestei săptămîni, expoziţia de pictură şi sculptură intitulată "Opt Art" şi organizată de opt artişti contemporani de talie internaţională. Printre expozanţi s-a numărat şi pictorul Petru Lucaci, cadru didactic în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti, care a acordat cotidianului "Telegraf" un interviu în care a vorbit despre lucrările prezentate şi tehnicile folosite.

Reporter: Cu ce gen de pictură aţi participat la expoziţia "Opt - Art"?

Petru Lucaci: În lucrările pe care le-am expus aici, la Muzeul de Artă Constanţa, am încercat să mixez mai multe medii. Sînt şi medii digitale transferate pe pînză, dar şi elemente din limbajul tradiţional al picturii, mixate într-o formulă nouă pentru experienţa mea de atelier.

Rep.: Cît de receptiv a fost publicul la această expoziţie, în care tehnicile moderne se îmbină cu cele tradiţionale?

P.L.: Publicul trebuie să se obişnuiască şi cu noile medii. Eu sînt unul dintre acei artişti care este mereu deschis spre nou. De fapt, cred că acest lucru ar trebui să fie o virtute a creatorului, să aibă posibilitatea să se convertească şi la altceva. De aceea, la un moment dat, am făcut un experiment la Bucureşti, deschizînd simultan patru expoziţii, în locuri diferite. Primul proiect implica pictura tradiţională, ulei pe pînză, cel de al doilea se poate intitula "autosurfice“, un fel de transformare a picturii în obiect, ieşirea din bidimensionalitate, cea de a treia expoziţie prezenta doar lucrări monocrome, la care am lucrat numai în cărbune, tocmai pentru a introduce un registru nou de exprimare şi pentru a specula care sînt expresiile care rezultă din utilizarea altor materiale decît cele convenţionale. Cea de-a patra expoziţie făcea referire la limbajele digitale transferate pe pînză sau în cutii luminoase.

Rep.: În ce constă această tehnică a limbajelor digitale?

P.L.: Se stochează o imagine digitală, care apoi este prelucrată cu ajutorul computerului şi transformată în expresie plastică. Rezultatul final se imprimă pe pînză, pe hîrtie fotografică sau încasetate în cutii luminoase, oferind, astfel, publicului posibilitatea de a admira aceste imagini, inclusiv noaptea.

Rep.: Cît de interesaţi de artă sînt tinerii, în general?

P.L.: Tinerii sînt destul de interesaţi de artă, poate dintr-o dorinţă sinceră sau din conştienţă. Din păcate, nu există, încă, la noi o piaţă de artă sau un spaţiu dens, care să le dea posibilitatea să îşi rezolve posbilitatea materială a problemei, dar arta este un risc pe care orice artist şi-l asumă. Arta este o formă de a-ţi derula viaţa, iar unii artişti nu pot altfel.

Rep.: Ce sfat le daţi acestor tineri, care se află la început de drum?

P.L.: Sînt aproape invidios pe ei, pentru că acum au posibilitatea să se informeze şi să se confrunte cu adevărata artă. Noi receptam fenomenul cultural oarecum pe furiş, din diverse reviste, care, întîmplător, mai circulau pe la noi, dar care nu erau aduse la zi. O altă oportunitate pe care o au aceşti tineri este aceea că pot participa la diverse schimburi de experienţă, în ţară sau peste hotare, prin schimburi de expoziţii sau schimburi cultural-educaţionale, aşa că ei au parte de un mediu mult mai dinamic, mai adecvat unei instrucţii serioase. Cred că atunci cînd spaţiul românesc se va deschide spre Europa, ei se vor mişca în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi artişti europeni.