Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg a decis, ieri, că autorităţile publice pot oferi medicilor avantaje financiare pentru a stimula prescrierea unor medicamente mai ieftine, însă trebuie să evite discriminarea.

CJUE subliniază faptul că autorităţile menţionate sunt obligate, pe de o parte, să se asigure că programul de stimulare respectă criterii obiective nediscriminatorii şi, pe de altă parte, să facă publice în special evaluările terapeutice care privesc respectivul program. Directiva privind medicamentele de uz uman interzice posibilitatea ca, în cazul în care medicamentele sunt promovate unor medici sau farmacişti, persoanelor în cauză să li se furnizeze, ofere sau promită avantaje pecuniare sau beneficii în natură. În vederea reducerii cheltuielilor publice din domeniul medicamentelor, autorităţile naţionale responsabile cu sănătatea publică în Anglia şi în Ţara Galilor au pus în aplicare un sistem de stimulente financiare pentru ca medicii să prescrie pacienţilor anumite medicamente, mai ieftine decât altele care aparţin aceleiaşi clase terapeutice. Cu toate acestea, faptul de a alege un medicament mai ieftin a cărui substanţă activă este diferită ar putea, în anumite cazuri, să aibă consecinţe negative pentru pacient. În prezenta cauză, discuţia priveşte în principal prescrierea de statine, substanţe care servesc la reducerea colesterolului. High Court of Justice (England and Wales) a solicitat Curţii de Justiţie UE să stabilească dacă interdicţia stimulentelor financiare cuprinsă în directivă se opune sistemului aplicat în Anglia şi în Ţara Galilor. În hotărârea pronunţată ieri, Curtea constată că interdicţia impusă prin directivă priveşte în primul rând activităţile de promovare ale industriei farmaceutice şi urmăreşte să împiedice practici promoţionale care pot induce medicilor un interes economic la momentul prescrierii de medicamente. În schimb, o astfel de interdicţie nu priveşte autorităţile naţionale din domeniul sănătăţii publice, acestea fiind ele însele competente să supravegheze aplicarea directivei şi să definească priorităţile de acţiune ale politicii de sănătate publică, îndeosebi în ceea ce priveşte raţionalizarea cheltuielilor publice alocate acestei politici.