Sînt indivizi care mor de grija altora. Deşi sînt sănătoşi tun, mor de grija altora! Ăsta e defectul prostului. Se consumă şi moare de grija fiecăruia dintre noi! Un destin de-a dreptul tragic. Cînd moare de grija altuia, prostul dă cu bîta în baltă, făcîndu-ne de baftă în U.E. Şi noi ce vină avem? Se şti că răzbunarea este arma prostului. Şi, să recunoaştem, o foloseşte cu mult dibăcie. Dacă nu te fereşti din calea lui, îţi ia scalpul. Ca să se refuleze, prostul dă în plin cu arma lui. Nu contează că ne face de doi bani afară şi pe la alte organisme internaţionale! Ni s-a dus vestea în materie de prostie politică. Se umflă în pene şi se dau deştepţi proştii care se trezesc vorbind, pozînd în atotştiutori. Rîd şi curcile de ei! Din această cauză, prin legi exprese, s-a interzis rîsul la curci. Prostul care nu este fudul destul îşi dă cu părerea, oferă sfaturi pe gratis. În loc să stea în banca lui, prostul emite tot felul de judecăţi de valoare şi ne trage de urechi. Ce-i drept, nu ducem lipsă de indicaţii preţioase la toate nivelurile. Cînd moare de grija altuia, prostul face pe sensibilul şi mimează îngrijorarea. La el, prostia se manifestă în profunzime. Cînd moare de grija altuia, prostul invocă jertfa supremă şi joacă rolul mamei eroine dintr-un vechi castel. Cum ne mai dojeneşte ea şi cum ne mai gîdilă sub bărbie! L-aţi văzut pe prost cînd face pe înţeleptul? Cînd vine vorba de creşterea nivelului de trai, ne promite lapte-n ţîţe şi drob de sare în spinare. Aţi ghicit, se dă capra cu trei iezi! Ştiţi cum rîde ciobul de oală spartă? Precum proasta în tîrg. Obiceiurile proastei din tîrg au fost preluate de foarte mulţi dintre politicienii care îşi arată sfecla cu prilejul unor reuniuni dedicate bătutului apei în piuă. Cu muşchi pe ei, dar rîd ca proasta în tîrg. Rîsul proastei în tîrg se poartă şi în momentele cruciale pentru ţară. Avem conducători talentaţi în a da permanent cu mucii în fasole. Şi nu o fac deloc delicat. Pur şi simplu, se şterg cu mîneca la nas şi dau cu mucii în fasole! Dacă nu ar fi fasolea, i-ar împrăştia peste tot! Prostul rîde prin tîrg şi ne dă indicaţii. De unde le-o fi strîns el pe toate? Nimic nu-i scapă! La noi, prostia se manifestă printr-o profundă căldură sufletească. Prostul, se ştie, nu-i prost destul dacă nu are şi susţinători de teapa lui. Pe lîngă prostie, avem parte şi de-o mare fudulie! Prostia sparge România! Sîntem talentaţi în a ne da singuri afară de peste tot! Ne căpăcim cu prostia unora dintre aleşii noştri. Ce nu face prostul ca să-şi bage adversarii politici în kakao! Se poartă la noi kakao! Avem politicieni de kakao şi idem conducători. Adevărate delicatese. Prostia atacă şi vederea, dovadă procentele care atestă creşterea numărului celor care suferă de orbul găinii. Din cauza orbului găinii, nu bat prea departe. Prostul este simpatic cînd face pe durul şi intransigentul. Pentru că sînt la modă justiţiarii, îi copiază. După vorbă, după port. Doar el este cel cinstit şi peticit. Prostia îşi face tot mai insistent loc cu coatele în viaţa noastră. A ajuns să ne decidă viitorul! Ne ceartă dacă nu facem ca el. Sîntem obligaţi să ne luăm după toţi proştii! De atîta răutate, şi-a ieşit din minţi. Pentru proşti, răzbunarea e ca baltagul. Gingăşia prostului este emanată de inepţiile pe care le debitează. E suav ca o garofiţă... Prostul tîrgului are idealurile lui. Are pretenţia să-i ascultăm enormităţile pe care le debitează în fiecare zi. Ce tonalitate! Cîtă vibraţie! Ai senzaţia că raşchetează un picior de lemn. Prostului îi place la nebunie frecţia la piciorul de lemn. Din piciorul de lemn îşi face el bîtă ca să dea cu ea în baltă. Bîta lui este o adevărată operă de artă. Marii noştri meşteri populari nu au reuşit să reproducă însemnele de pe mînerul bîtei prostiei. Artă şi preţuire! Oare de unde îşi trage seva prostia? Cu cine se combină şi cine îi cîntă în strună? De ce se înfoaie dumneaei în fuste ca varza de Bruxelles? Cu prostul răzbunător nu e bine să te pui rău! O spun cei care au avut de-a face cu el. Dacă nu-i faci pe plac, prostul zgîrie rău. Se sufocă de oftică! Prostul nu e prost destul dacă nu se şi sufocă! Au fost cazuri cînd prostul s-a zgîriat singur pe ochi, după care a dat vina pe opoziţie! Nimeni nu ştie mai bine ca el să pozeze în victimă! Şi o face cu mult, foarte mult talent. La nevoie, se tăvăleşte pe jos, ca să impresioneze opinia publică. Doar prostul e băiat bun şi popular! Prostul este capabil de sentimente complexe atunci cînd moare de grija altuia. Se neglijează pe sine şi moare de grija altuia. Unde aţi mai întîlnit un asemenea exemplu de sacrificiu şi devotament patriotic?! Atenţie la proştii care dau cu bîta în baltă!