Doi experţi psihiatri însărcinaţi cu examinarea sănătăţii mentale a lui Anders Behring Breivik şi-au menţinut concluzia potrivit căreia autorul masacrului de la 22 iulie 2011 este psihotic şi, prin urmare, iresponsabil penal, în pofida criticilor a numeroşi colegi. Observându-l pe Breivik de la începutul procesului, pe data de 16 aprilie, Torgeir Husby şi Synne Soerheim au repetat că extremistul de dreapta, judecat pentru uciderea a 77 de persoane, prezintă deliruri caracteristice unei schizofrenii. „Crede că ne va salva pe toţi într-o luptă între Bine şi Rău. În această luptă, el crede că are o responsabilitate şi o misiune care constă în a decide asupra dreptului de viaţă şi de moarte”, a declarat Synne Soerheim. Pe baza unui mandat din partea justiţiei, cei doi psihologi l-au diagnosticat pe Breivik cu schizofrenie paranoidă, în luna noiembrie, în urma unui număr de 13 întâlniri cu el, încă una cu mama sa şi a înregistrărilor audierilor la poliţie.

Concluzia lor a produs la vremea respectivă un val de indignare în rândul norvegienilor, având în vedere pregătirea îndelungată şi minuţioasă a atacurilor, şi a fost contrazisă, între timp, de către o altă expertiză oficială, care a depistat o tulburare de natură narcisistă a personalităţii, dar fără vreun semn de psihoză. Judecătorii sunt cei care vor tranşa problema sănătăţii mentale a extremistului, în vârstă de 33 de ani, prin verdictul lor, aşteptat pe 22 iulie sau 24 august. Dacă este găsit iresponsabil penal, Breivik riscă internarea într-o instituţie psihiatrică, posibil pe viaţă. Dacă este găsit responsabil, riscă 21 de ani de închisoare, o pedeapsă care poate fi prelungită atât timp cât va fi considerat periculos.

Procesul a continuat cu depoziţia mamei extremistului, care a dezvăluit că era îngrozită de fiul ei încă de pe când acesta avea patru ani, „un băiat hiperactiv şi agresiv, incapabil să simtă bucurie sau plăcere”. Tribunalul din Oslo a mai aflat că Breivik i-a râs mamei sale în faţă atunci când aceasta a încercat să impun anumite limite. Wenche Breivik a chemat asistenţi sociali care voiau să îl ia pe băiatul tulburat şi să îl dea spre înfiere, pentru a împiedica o amplificare a problemelor psihologice. Extremistul a dat semne de tulburare de natură psihologică încă de la vârsta de doi ani, după ce a revenit în Norvegia, de la Londra, unde a fost împreună cu tatăl său, un diplomat. În capitala britanică, acesta a devenit violent şi gelos pe sora sa mai mare. Psihiatri pentru copii au constat atunci că băiatul se simţea inconfortabil la contactul cu alte persoane şi că utiliza tehnici de evitare a acestora. „M-am simţit ca la închisoare cu el. Era inconfortabil de insistent. A început să spună că sunt o marxistă şi o feministă. Din 2010 a devenit cu adevărat ciudat”, se arată într-o declaraţie a acesteia către poliţie, citită în faţa instanţei.

Anders Behring Breivik a primit cu o grimasă afirmaţiile din faţa instanţei potrivit cărora a început să poarte o mască şi să îi dea farfuriile mamei sale din spatele unei uşi, pentru a evita să fie infectat cu germeni. Cu o săptămână înainte de atacurile pe care le-a comis în Oslo şi pe Insula Utoya, pe 22 iulie 2011, i-a spus mamei sale că se simte urât şi vrea să îşi facă o operaţie estetică. Pe 22 iulie 2011, Breivik a deschis focul asupra unor tineri laburişti care participau la o tabără de vară pe Insula Utoya şi a ucis 69 de persoane, majoritatea adolescenţi. Anterior, detonase o bombă lângă sediul Guvernului, la Oslo, omorând alte opt persoane.