Cei care doresc să o comemoreze pe Monica Lovinescu pot veni, mîine, în ziua în care trupul neînsufleţit al scriitoarei va fi depus la Biserica Română din capitala Franţei, la Casa Lovinescu, deschisă special în acest scop timp de două ore. Paul Balogh, administratorul Casei Lovinescu, a declarat că cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu Monicăi Lovinescu pot veni la locuinţa situată pe bulevardul Mihail Kogălniceanu nr. 49, între orele 11.00 şi 13.00. În Casa Lovinescu se desfăşoară, în prezent, mai multe proiecte, precum activităţile Societăţii Române de fenomenologie, Cercul Noica şi Cenaclul Lovinescu.

Trupul Monicăi Lovinescu va fi depus, joi, la Biserica Română din Paris, după care va fi incinerat. În următoarele săptămîni, rămăşiţele sale şi ale soţului ei, publicistul şi criticul literar Virgil Ierunca, vor fi aduse în România.

Criticul literar Monica Lovinescu a încetat din viaţă duminică noaptea, la spitalul Charles Richet din Val d\'Oise, situat la 15 km nord de Paris. Jurnalist, critic literar şi cunoscut comentator de radio, Monica Lovinescu a decedat la ora 00.30, fiind internată în urmă cu circa trei luni, în stare gravă. Ea ar fi împlinit, în luna noiembrie, 85 de ani.

Dispariţia Monicăi Lovinescu readuce în atenţia românilor nu doar celebrele „Teze şi antiteze\" rostite pe undele postului Europa Liberă într-o Românie lipsită de libertate, ci şi amintirea unei scriituri caracterizate drept o pledoarie pentru adevăr. Monica Lovinescu, jurnalist, critic literar şi cunoscut comentator de radio, fiică a criticului Eugen Lovinescu, născută pe 19 noiembrie 1923, şi-a început studiile primare în particular, fiind apoi înscrisă (1934-1942) la Liceul Notre Dame de Sion, unde a susţinut şi bacalaureatul, în 1942. S-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, unde a obţinut licenţa în 1946. În 1947, a plecat la Paris cu o bursă a guvernului francez. În primele zile ale lui 1948, a cerut azil politic în Franţa. La început, a făcut parte din tinere companii literare şi a semnat regia unor piese de avangardă. Situaţia din ţară îi reţine apoi atenţia integral. A colaborat cu articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă, în numeroase publicaţi, a tradus cîteva cărţi din româneşte sub pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal şi a colaborat la reviste din exil. Din 1951 şi pînă în 1975, a ţinut emisiuni literare şi muzicale la Radioteleviziunea Franceză. În 1962, a început colaborarea la Europa Liberă. Din 1967, emisiunile de mare ecou sînt „Teze şi antiteze la Paris\" şi „Actualitatea culturală românească\". Monica Lovinescu devine, astfel, alături de Virgil Ierunca, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare româneşti, bucurîndu-se de o enormă influenţă în mediile intelectuale din ţară.

Pe 18 noiembrie 1977, Monica Lovinescu a fost agresată de terorişti palestinieni trimişi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceauşescu şi transportată în stare de comă la spital. După însănătoşire, şi-a reluat activitatea, înţeleasă, cu echilibru şi luciditate, ca o adevărată misiune.