Cotidianul american prezintă sîmbătă, într-o rubrică specială, cazul unui cuplu de refugiaţi politici bătrîni din România şi îşi îndeamnă cititorii să facă donaţii pentru a-i ajuta. Pe lîngă rubrica zilnică unde apare cazul celor doi români, cotidianul new-yorkez a înfiinţat The New York Times Neediest Cases Fund, în care cititorii pot face donaţii, redirecţionate apoi spre şapte fundaţii de caritate.

Moise Bălan şi soţia lui Steriana, au fost exilaţi în anul 1981 de regimul lui Nicolae Ceauşescu, iar de 13 ani stau într-un apartament cu o cameră din Manhattan. Moise a fost contabil şi a primit cetăţenia americană în 1986, în timp ce soţia sa, care vorbeşte foarte puţin engleză şi nu s-a refăcut complet niciodată după un accident de motocicletă din 1949, nu a reuşit acelaşi lucru. Una dintre fundaţiile sprijinite de publicaţia “The New York Times” a intervenit în favoarea femeii, în vîrstă de 77 de ani. Printre altele, asociaţia a convins serviciul de imigraţie să renunţe la o taxă de 675 de dolari pentru reexaminarea cererii ei de cetăţenie. Soţii Bălan trăiesc dintr-un ajutor social de 1.040 de dolari pe lună. Potrivit consilierului care se ocupă de cazul ei, femeia ar putea obţine cetăţenia în şase luni. Ea şi-ar dori să voteze, dar nu poate, neavînd cetăţenie, în timp ce soţul ei poate vota, dar nu o face, pentru că nu-i place sistemul american indirect prin care este ales preşedintele.

Moise Bălan s-a născut în lagărul de concentrare de la Auschwitz la începutul anilor \'40, iar părinţii lui au murit acolo. Bătrînul poartă barbă pentru a ascunde una dintre cicatricile cu care a rămas de pe urma experimentelor făcute pe el de nemţi cînd era foarte mic. Naziştii i-au înlocuit ochiul drept, pentru a verifica dacă poate vedea cu ochiul altcuiva. Nu a putut. În loc să-l trimită la crematoriu, naziştii l-au aruncat la gunoi, unde l-a găsit bunicul lui. A întîlnit-o pe soţia lui în 1962, într-un spital din Constanţa. Ea era supusă uneia dintre cele 50 de operaţii care au urmat accidentului de motocicletă, avea o vertebră fracturată într-un accident de muncă. Mulţi ani mai tîrziu, Moise Bălan a început să critice regimul comunist din România care le-a luat proprietăţile socrilor săi. În 1980, a făcut o grevă a foamei de două săptămîni, împreună cu alte 50 de persoane, într-un bloc din Techirghiol. Cinci sute de soldaţi au pus capăt grevei, iar ulterior autorităţile au decis că le-ar fi mai simplu dacă ar scăpa de Moise Bălan. În 1981, a primit un paşaport care expira în şase luni, ceea ce însemna că el, soţia sa şi fiul lor puteau părăsi România, dar fără să se mai întoarcă vreodată. După ce au stat mai multe luni într-o tabără de refugiaţi din Italia, au ajuns la New York. Soţii Bălan şi-au plătit călătoria vînzîndu-şi biblioteca.

În prezent, soţii Bălan locuiesc într-un apartament cu o cameră într-un complex de stat pentru bătrîni din Manhattan. Chiria pe luna noiembrie a fost de 333 de dolari. Steriana coase haine pentru familie, dar soţii au fost nevoiţi să accepte anul acesta haine de iarnă de la o asociaţie de binefacere. Sînt însă prea mîndri să accepte mîncare. “Am trăit două săptămîni fără mîncare”, spune Moise Bălan referindu-se la greva foameni. “Aşa că dacă avem mîncare o dată pe zi, trăim regeşte”.