• O minte bolnavă • Avocatul Geir Lippestad, care îl apără pe Anders Behring Breivik, a declarat că clientul său este, probabil, nebun, dar este prea devreme pentru a preciza dacă va invoca acest argument în instanţă. Doi psihiatri au fost desemnaţi să îi facă o evaluare a sănătăţii mintale. Profesorul Jeremy Coid, specialist în psihiatrie la Universitatea din Londra, este de părere că e foarte probabil să existe o profundă tulburare mintală în cazul lui Breivik, posibil o psihoză paranoidă sau o tulburare delirantă. Este posibil, totodată, să aibă o personalitate narcisistă pronunţată sau chiar o tulburare de personalitate schizoidă. La rândul său, Ian Stephen, specialist în psihologie, afirmă că documentul de 1.500 de pagini elaborat de norvegian este unul dintre cele mai înfricoşătoare documente pe care le-a citit vreodată.

În depoziţiile făcute la poliţie şi la tribunal, suspectul a recunoscut asasinatele, dar nu a pledat vinovat, pentru că nu acceptă să răspundă penal. Cu alte cuvinte, nu crede că trebuie să fie pedepsit pentru ceea ce a făcut. În mintea sa, fapta sa este una bună, este eroică, era necesară. Acesta afirmă că scopul nu a fost să ucidă cât mai mulţi oameni, ci să atragă atenţia că trebuie atacată societatea şi structura societăţii. Breivik le-a declarat anchetatorilor că face parte dintr-o reţea anti-Islam, care are două celule în Norvegia şi mai multe în străinătate. Însă, poliţia norvegiană şi-a exprimat îndoială în legătură cu această afirmaţie. Forţele de ordine au dat, totuşi, asigurări că anchetează.

Breivik este acuzat de infracţiuni legate de terorism, pentru care riscă maximum 21 de ani de detenţie. Însă, procurorul Christian Hatlor a explicat pentru Aftenposten că analizează posibilitatea de a-l acuza şi de crime împotriva umanităţii, ce pot fi pedepsite cu până la 30 de ani de detenţie. În cazul în care se ajunge la concluzia că suferă de o boală psihică, procurorii nu vor accepta cu uşurinţă aceasta. În general, persoanele bolnave mintal sunt haotice şi lipsite de autocontrol. Or, Breivik s-a dovedit extrem de concentrat şi de organizat.

• Posibilă victimă de origine română • O tânără de 16 ani, identificată drept Karin Elena Holst, a cărei mamă este originară din România, s-a aflat pe insula Utoya în timpul atacului. Adolescenta se înscrisese de câteva luni în Partidul Laburist din Norvegia şi se afla împreună cu alţi 600 de tineri pe insulă la reuniunea formaţiunii sale. Tânăra a apucat s-o sune pe mama ei şi să-i spună că se trage, se împuşcă, după care convorbirea s-a întrerupt. Adolescenta nu se află pe lista decedaţilor în urma atacului şi nici nu a fost găsită. Karin Elena Holst s-a născut în Norvegia, însă şi-a petrecut vacanţele la Codlea, în judeţul Braşov, localitatea natală a mamei ei. Tinerii din Codlea care au cunoscut-o şi rudele sale intenţionează să organizeze, joi, o acţiune de comemorare a victimelor din Norvegia.

• Ancheta se externalizează • Poliţia germană anchetează informaţiile potrivit cărora suspectul norvegian a trimis copii ale manifestului său unor extremişti din Germania. Breivik ar fi trimis documentul în care îşi justifică atacurile către neo-nazişti germani din mai multe oraşe, inclusiv Dortmund. Forţele de ordine îi urmăresc îndeaproape pe extremiştii de dreapta după atacuri.

Şi poliţia britanică examinează posibile legături între suspectul norvegian şi membri ai extremei-drepte. Potrivit manifestului lui Breivik, acesta avea 600 de membri ai Ligii Apărării Engleze (EDL), de extremă-dreapta, ca prieteni pe Facebook. În plus, ar fi păstrat legătura cu liderii grupării. Un reprezentant al EDL, Darly Hobson, a recunoscut că Breivik s-a întâlnit cu membri ai grupării. Un alt membru al mişcării a spus că norvegianul a avut un efect hipnotizant asupra lor. Un ofiţer din poliţia britanică colaborează cu anchetatorii norvegieni. Premierul David Cameron, care a semnat în cartea de condoleanţe deschisă la ambasada Norvegiei din Londra, a anunţat că Marea Britanie îşi va revizui măsurile de securitate.

• Noi reglementări • Comisia Europeană (CE) va accelera introducerea unor noi reglementări vizând vânzările de substanţe chimice, după atacurile teroriste din Norvegia. CE a introdus în luna septembrie un proiect pentru restricţionarea vânzării de substanţe chimice ce pot fi folosite la fabricarea explozibililor, precum peroxidul de hidrogen, în Europa. Breivik a scris despre achiziţionarea de îngrăşăminte prin compania sa agricolă şi a dat instrucţiuni detaliate privind folosirea lor pentru o bombă. Reprezentanţii companiilor care au vândut substanţele suspectului au precizat că nimic nu le-a dat de bănuit pentru că a fost vorba despre cantităţi obişnuite pentru o fermă.

• Carenţe în sistemul de securitate • Anders Behring Breivik nu îşi ascunde surprinderea că a reuşit să îşi ducă la bună îndeplinire planul. Credea că va fi împuşcat după explozia de la sediul Guvernului sau, în orice caz, va fi împiedicat să plece pe insulă. Când forţele speciale norvegiene l-au somat să se predea, pe insulta Utoya, după ce ucisese 68 de oameni, Anders Breivik a vrut mai întâi să fugă, dar apoi s-a răzgândit, a aruncat armele, s-a întors şi nu a opus rezistenţă. “Succesul” care pare să-l mire pe însuşi Breivik pare să fi fost facilitat de o serie de neajunsuri, neînţelegeri şi lacune de securitate reproşate poliţiei, mai ales în cazul intervenţiei tardive pe insula Utoya.

Vineri, în jurul orei locale 17.00, când ucigaşul a acostat pe insulă îmbrăcat în poliţist şi având două arme de foc asupra sa, nimeni nu a avut nicio bănuială, deşi este extrem de neobişnuit în Norvegia ca poliţiştii să fie înarmaţi, pentru că aceştia nu au, de obicei, decât bastoane. Când a început să tragă, unii au crezut că este un exerciţiu de evacuare şi chiar au venit înspre el, au relatat supravieţuitorii. Le-a trebuit câteva minute pentru a înţelege ce se întâmplă. La ora 17.10, când câţiva tineri, panicaţi, au format numărul de urgenţe al poliţiei, li s-a spus că nu trebuie să blocheze liniile, din cauza bombei care explodase la Oslo. Abia la 17.27 poliţia ia primul apel de pe insula Utoya. Însă, toate forţele erau concentrate la locul primului atac. O unitate ajunge într-un final la Utoya, aflată la circa 40 de kilometri la nord de Oslo, dar prin mijloace rutiere, pentru că niciun elicopter nu era disponibil. Când poliţiştii au ajuns în zonă, în jurul orei 18.00, au avut probleme în a găsi o barcă. În timpul acesta, o televiziune norvegiană reuşise să închirieze un elicopter şi filma carnagiul de pe insulă.

Atacul a luat prin surprindere nu numai populaţia, dar şi autorităţile. În aşa măsură, încât s-au încurcat până şi la numărarea victimelor. Luni, poliţia a revizuit bilanţul morţilor de pe insula Utoya de la 86 la 68. Unele cadavre fuseseră numărate de două ori... Securitatea nu pare să fie obsesia naţională a norvegienilor. Ziariştii de la BBC se declarau uluiţi la serviciul religios în memoria victimelor, că s-au putut apropia foarte mult de familia regală, fără ca cineva să-i oprească.