În epoca nimicurilor de tot felul cu care-şi pierd vremea dregătorii ţării, chiloţii domnului Prigoană au ajuns subiect naţional. Viitorul economiei noastre naţionale se leagă indisolubil de starea de curăţenie a chiloţilor lui Prigoană, transformaţi în simbol al dezbaterilor inutile şi de-a dreptul idioate. Am asistat, în ultimele zile, la nesfîrşite dezbateri publice avînd ca temă lenjeria intimă a personajului în cauză! Ca şi cum alte neveste nu ar cumpăra chiloţi pentru bărbaţii lor, Bahmuţeanca este prezentată ca o eroină legendară de pe vremea corăbiilor lungi! Marea dilemă a naţiunii este strîns legată de aspectul chiloţilor lui Prigoană. Cu sau fără urme de ruj în anumite sectoare intime, sensibile şi cîrpite. Destinul chiloţilor cu pricina tinde să doboare recordurile de audienţă înregistrate de telenovelele destinate casnicelor cu brevet. Unora le place să-şi spele rufele murdare în public, alţii se dau în brînci ca să-şi arate chiloţii pe post de poligon de ruj. Cazul domnului Prigoană, cel cu chiloţii în vine pe coperţile unor reviste, nu diferă prea mult de cel al politicienilor care ne aruncă sub nas izmenele lor pe călător. De acum, pentru că altele sînt apucăturile domniilor lor, politicienii înspăimîntaţi că pică PNL de la putere se vor bate cu chiloţii şi se vor lua la trîntă în izmene. Deasupra redutei politice, în jurul căreia zac numeroase cadavre, flutură victorios chiloţii prezidentului învingător. Pentru cei mai mulţi dintre politicieni, însă, steagul de luptă este reprezentat de izmenele pe călător cu cap de lup. Domnul Prigoană, care, la prima vedere, nu are nicio legătură cu politichia, şi-a scos chiloţii dintr-un lung şi profund anonimat parfumat. După multe secole, chiloţii sînt fluturaţi pe deasupra capului ca formulă de aţîţare la lupta cea mare… De foarte multă vreme încoace, politichia noastră, cît este ea de curvă, a fost trecută într-un con de umbră de popularitatea de care se bucură chiloţii domnului Prigoană! Dezbaterile televizate nu au altă temă! Viitorul cenzurilor de moţiune din Parlamentul României este pus pe seama apretului chiloţilor domnului Prigoană. Mari teme privind viitorul naţiunii au fost abandonate! Acum, surprinzător, au prioritate numai investitorii de chiloţi din România. Prevăd că, în perspectiva alegerilor ce stau să vină, noile strategii electorale se vor baza pe efectul popular al chiloţilor asupra românilor. La Primăria Capitalei, de pildă, nu-i dau nicio şansă unui Videanu la costum în faţa chiloţilor lui Prigoană. Ca limbaj şi sărăcie în materie de vocabular, lui Vanghelie i-ar sta bine în chiloţii lui Prigoană. Chiloţii se află şi în topul mahalalei politice de cartier. În lipsa unor argumente ideologice puternice, adversarii îşi arată reciproc bucile păroase. Sigur, ca să ajungă la o asemenea performaţă, îşi dau pantalonii jos! Chiloţii domnului Prigoană reprezintă o undă de linişte într-un ocean cu atîţia neghiobi politici! S-au făcut deja propuneri ca ei să simbolizeze momentele de pace şi negociere paşnică, dar, într-o ţărişoară atît de agitată ca a noastră, e greu de crezut că se poate ajunge la astfel de etape… În definitiv, certurile ca la uşa cortului caracterizează întreaga noastră suflare politică! Fluturarea, într-o manieră războinică a chiloţilor reprezintă un moment de uşurare pentru politicienii care se exprimă mai greu prin vorbe…