Ţăranul român care, de veacuri, îşi creşte animalele, le organizează în turme, le tunde şi le îngrijeşte, are acum la dispoziţie un cod al bunelor practici în ferme care a intrat în vigoare din luna ianuarie a acestui an. Astfel, dacă ţăranul român vrea să acceadă la nivelul de ţăran european, el are de îndeplinit mai multe cerinţe, ale căror înţelesuri stîrnesc stupoarea şi ilaritatea şi care, în curînd, se vor transforma într-o culegere consistentă de bancuri. Astfel, ţăranul care consultă codul bunelor practici află că, dacă animalul ezită să calce, înseamnă că pe drum se află pietriş sau că pietrişul este prea dur. După constatarea acestui fapt, ţăranul român trebuie să ia, rapid, asemenea unui bun viitor ţăran european, toate măsurile. Cele stipulate în codul cu pricina sînt două sugestii de mare anvergură şi de o uluitoare limpezime: să se acopere repede drumul cu material lemnos sau cu piatră de carieră bine măcinată! Mai mult, ţăranii trebuie să construiască podeţe pentru a trece cu animalul peste ape întrucît traversarea animalelor prin apă prezintă risc pentru acestea, dar şi o posibilă sursă de poluare a apelor din cauza dejecţiilor. Bunele practici în ferme îi obligă pe ţărani să se ocupe de orice detaliu privind confortul animalului sau calitatea solului şi să remedieze în cel mai scurt timp orice posibilă problemă, pentru a deveni fermieri europeni. Ţăranului roman îi poate veni ideea să ocolească apa. Aceasta nu este o soluţie, spune acelaşi cod. Ţăranul trebuie să urmărească cu atenţie dacă deplasarea pe drumuri nu dăunează în vreun fel animalelor căci, „atunci cînd animalele se deplasează pe drumuri, pot exista diferite cauze care le pot provoca probleme: mersul, ca şi staţionarea în noroi sau dejecţii, drumuri alunecoase, prezenţa corpurilor dure sau tăioase, care pot provoca rănirea copitelor. Aceste probleme sînt şi mai numeroase, mai ales în cazul vacilor care trebuie să parcurgă distanţe mari pentru a fi mulse”. Toate acestea trebuie evitate. Mersul, ca şi staţionarea, reprezintă deci posibile cauze ale unor probleme care trebuie soluţionate: acestea sînt concluziile codului bunelor practici în ferme.

Gospodăria individuală trebuie prevăzută cu… plante urcătoare

Punctele de interes ale codului bunelor practici nu se opresc aici. Astfel, asfaltarea este strict interzisă în zona gospodăriilor individuale, recomandîndu-se în schimb, cu multă căldură, pietruirea acestora „pentru a exista un cadru ambiental plăcut şi propice din punct de vedere ecologic”. Astfel, ”gospodăria individuală, curtea şi livada constituie un sistem unitar care, la rîndul său, face parte dintr-un sistem natural mai extins şi mai complex. Prin urmare, se pot realiza condiţii corespunzătoare pentru viaţa micilor mamifere, a reptilelor, păsărilor şi insectelor în prezenţa activităţii umane, cu ajutorul unor măsuri simple, pe care oricare fermier le poate aplica”, se precizează în codul de bune practici în ferme. Întru propăşirea micilor animale probabil, locuitorii de la sate trebuie să-şi acopere pereţii exteriori ai casei şi ai clădirilor auxiliare cu plante urcătoare, iar în curte trebuie cultivaţi pomi fructiferi, legume diverse şi plante decorative tradiţionale specifice zonei. În egală măsură, fermierul trebuie să amenajeze adăposturi pentru păsări sau să protejeze arborii bătrâni şi scorburoşi.