Muzeul de Artă Populară din Constanţa cuprinde un bogat patrimoniu etnografic, din care nu lipseşte şi o variată colecţie de obiecte de lemn, deosebit de atractivă pentru vizitatorii care trec pragul instituţiei. Piesele sînt reprezentative pentru creaţia artistică tradiţională românească, fie că sînt unelte şi ustensile din industria casnică textilă, fie piese de inventar pastoral, accesorii legate de ceremonialul nunţii, obiecte specifice cultului morţilor şi riturilor funerare. În varianta lor tipologică, deosebit de bine conturată pentru Transilvania, apar furcile de tors - cea plată din părţile Alba-Iuliei, cu decor traforat şi excizat, cea cu roată din ţinutul Hunedoarei sau furca făgărăşană cu mici cîrcei. Acestora li se alătură furcile lungi năsăudene, acoperite parţial cu ornamente geometrice, furcile moldoveneşti cu "măr", suveici şi alte piese componente ale războiului de ţesut, unelte şi ustensile de prelucrare a fibrelor de lînă, cînepă, bumbac şi borangic. Ca instrumente de sprijin, ca posibile arme de apărare, ca mijloace de transport sau ca toiag aşezat în groapă, alături de "dalbul drumeţ" plecat în marea călătorie, bîtele păstoreşti sînt rar lipsite de semnele măiestriei artistice a cioplitorilor. Din lemn de esenţă dură (corn, paltin, fag), ele prezintă un decor excizat şi incizat în care predomină motivele geometrice (dinţi de lup, reţele de romburi şi pătrate, liniile arcuite sau în spirală), alături de cele zoomorfe, fitomorfe şi antropomorfe. Unele poartă inscripţii însoţite de anul execuţiei sau de numele celui care le-a dat formă. “Din inventarul ocupaţional, cel pastoral indică o mare varietate de piese - linguroaie, linguri, recipiente pentru colectarea, măsurarea, păstrarea şi prepararea laptelui, provenind din Nordul Moldovei, tipare de caş cu formă circulară sau dreptunghiulară - şi decor crestat perpetuînd străvechi simboluri solare, specifice ţinutului Vrancei. Purtate la curea de păstori şi lucrători forestieri, căucele cioplite dintr-o singură bucată de lemn se remarcă prin diversitatea tipologică şi decorul geometric, fitomorf - frunza de stejar şi ghinda, zoomorf - căprioara, realizat în tehnica exciziei“, a precizat directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru.

Recuzita ceremonială, legată de etape şi momente importante ale vieţii, se individualizează prin bastoanele şi baltagele de vornic şi ploştile pentru vin folosite în ceremonialul nunţii, crucile de mînă şi pritornicele legate de trecerea pragului lumii de dincolo. Un tip categorial distinct îl constituie lingurile sculptate - obiecte decorative încărcate cu o anumită simbolistică populară, aşa cum sînt, de exemplu, "lingurile de Dragobete", "lingurile de nuntă". Centre specializate în realizarea acestora sînt: Fălticeni (Suceava), Nereju (Vrancea), Tîrgovişte (Dîmboviţa), Tîrgu Jiu (Gorj). “Prelucrarea artistică a lemnului este reprezentată în colecţia muzeului nostru şi de numeroase obiecte de inventar gospodăresc - albii, trocuţe, copăiţe, găvane, linguri, sărăriţe etc. - mic mobilier ţărănesc - mese, scaune, blidare şi lingurare, lăzi de zestre care provin din diferite centre reprezentative pentru arta prelucrării lemnului din Transilvania, Munteania, Oltenia, Moldova“, a concluzionat dr. Maria Magiru, directorul Muzeului de Artă Populară.