E o zi mare pentru lordul sith Darth Vader. „N-am voie să par slab, n-am voie să par slab“, îşi repetă obsesiv în faţa oglinzii, în timp ce-şi fixează pe platoşa neagră ecusonul şi se ajută de Forţă pentru a-şi turna un pahar cu cico. Stai calm, o să fie bine, spune Forţa, prietena lui de doi ani, care-i susţine toate proiectele, ortodoxe sau nu. Cu o mişcare teatrală a mantiei-fostă-perdea, Vader iese pe uşa apartamentului său semidecomandat, fiind flancat imediat de doi bodyguarzi. Gărzile imperiale, pe numele lor Aleksandr şi Andrij, şi-au pus armură nouă, albă ca zăpada siberiană (uhm, proastă comparaţie), şi se scotocesc prin buzunare după biletele de tramvai. Distrugătorul planetar al lui Vader e, din păcate, la service. Tot nu vin piesele alea de schimb odată... La parter, grupul se ciocneşte cu ciudatul blocului, un cofetar excentric care se îmbracă în sacouri colorate mai ceva ca o pungă de Skittles şi care are şi-un nume de-a dreptul isteric. Willy Wonka, parcă. „Ce întâlnire fortuită, inopinată şi întâmplătoare între eu, o apariţie eclatantă şi inefabilă, şi tu, un deprimat cronic şi un fatalist complet non-fashion“, chiţăie Willy Wonka pe un ton... chiţăitor. Vader foloseşte iarăşi Forţa, care îi relevă cofetarului o nepotrivire de culoare între jobenul supradimensionat, catarama în formă de amandină şi ecusonul identic cu cel al lui Darth Vader, făcându-l să scoată un ţipăt panicat şi să fugă în zig-zag înapoi în locuinţă. Nu durează mult, iar Wonka ajunge în staţie exact când tramvaiul îşi deschide uşile. E un semn bun, pare-se. Ambii merg în acelaşi loc, în centru, la Biroul Electoral din Kiev, unde se depun candidaturile pentru Preşedinţia Ucrainei. Vader e de la Partidul Internauţilor, iar Wonka e de la o grupare a patronilor din HoReCa. Concurenţa e aspră, însă. Fostul boxer de top Vitali Klitschko e candidat, la fel ca şi legendara Iulia Timoşenko, care, dacă ar fi fost negresă, şi-ar fi putut transforma trista poveste de viaţă în film de Oscar. PS - Sunt fapte reale. Toate!