Confuzius - Republica procurorilor

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Confuzius - Republica procurorilor

19 Noiembrie 2015 / 14:49 841 accesări

De ani de zile, ţara noastră se tranformase în “Republica procurorilor”. Şefa Instanţei Supreme - fost procuror, şefa Consiliului Superior al Magistraturii - procuror, şeful Guvernului - fost procuror, şeful Ministerului Justiţiei - fost procuror, şeful Parchetului General - procuror, şeful DNA - procuror, la Curtea Constituţională - fost procuror etc...

Acum, după ce strada a strigat “jos clasa politică”, deşi ţara era condusă de câţiva procurori ascunşi sub diverse funcţii mai degrabă politice, am început să scăpăm de unii procurori... Doar că nu trebuie să ne oprim aici. Altfel, lupta a fost degeaba, iar tinerii au murit încă o dată în zadar.

Primul procuror al ţării, adică primul ministru Victor Ponta (care spunea de altfel cu orice ocazie că a fost procuror), a plecat. Al doilea procuror al ţării, ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a plecat şi el. La CSM, fostă şefă, Oana Schmidt Hăineală a plecat (cu menţiunea că a plecat doar din fruntea instituţiei, dar a rămas membru CSM în continuare). Şeful Parchetului General a cerut CSM-ului un loc călduţ, pregătind plecarea către Parchetul de la Ploieşti. Deja aceste trei plecări se simt. Să nu uităm că în timpul şefiei la CSM a dnei Schmidt Hăineală au fost cele mai mari scandaluri din justiţie raportat atât la activitatea instituţiei în sine, cât şi la tot sistemul judiciar (nu e momentul acum, dar vom reveni cu o analiză a tuturor acestora). Pe vremea lui, Victor Ponta a crescut numărul de procurori, a crescut numărul de anchetatori (tot felul de angajări sub diverse denumiri de funcţii), a crescut bugetul (în special la DNA, DIICOT şi SRI), a transferat zeci, poate chiar sute de agenţi şi ofiţeri din Poliţie şi SRI la DNA şi ANAF, a mărit salariile acestora, ajungându-se ca ei să aibă salarii duble sau triple faţă de ceilalţi din sistemul de justiţie și chiar să depăşească salariile judecătorilor care teoretic le verificau activitatea prin judecarea cauzelor. În aceeaşi vreme, la conducerea Ministerului Justiţiei a fost Robert Cazanciuc, care a girat, poate uneori a şi propus toate aceste măsuri luate în final de către Victor Ponta. Nu mai este cazul să vorbesc de implementarea Noului Cod Penal şi a Noului Cod de Procedura Penală, acte normative dezastruoase, dovadă stând cele peste 30 de excepţii de neconstituţionalitate admise de Curtea Constituţională.

Aceste măsuri, luate, bineînţeles, în numele luptei anticorupţie şi sub atenta supraveghere a MCV-ului, instrument politic care garantează independenţa justiţiei (doar în România), şi concretizate în popularea instituţiilor statului cu procurori, poliţişti şi agenţi din servicii, au atras, pe bună dreptate, renumele de “Republică a procurorilor”.

Acum, când tinerii au ieşit în stradă şi au cerut schimbarea clasei politice, au cerut şi restabilirea încrederii în politicieni, dar mai ales în instituţii! Observăm toţi că această clasă politică era condusă de procurori pe faţă şi de servicii prin spate. Noul prim ministru, care este un tehnocrat (cel puţin aşa ne-a fost prezentat), noul ministru al Justiţiei, care este un tehnocrat, vor înţelege ei ce a cerut strada? Vor înţelege ei că “Republica procurorilor” trebuie să se încheie şi să înceapă “Republica statului de drept” şi “Republica statului economic sau social”? Pentru că, oameni buni, când am strigat în Piaţa Universităţii “jos clasa politică”, ne-am referit la toate aceste lucruri. Vrem schimbare profundă, vrem să terminăm cu toţi oamenii compromişi şi care au susţinut acest sistem bolnav din diverse instituţii (unele chiar de forţă). Şefa Înaltei Curţi se consideră imaculată, în condiţiile în care fostul şef al statului, Traian Băsescu, a spus public că ştie el cum a fost numită. Şefa DNA clamează legalitatea, dar a fost propusă şi susţinută în funcţie exact de clasa politică împotriva căreia am strigat şi e de nouă ani în fruntea sistemului de parchete, iar corupţia nu a scăzut deloc. Şeful Parchetului General, cel mai bun procuror al ţării, a uitat oare că în timpul Revoluţiei era cu arma în mână pentru apărarea acelui “stat democratic”, doar că dictatorial (umbla chiar zvonul că ar fi folosit arma din dotare)? Oare oamenii ăştia chiar n-au nicio responsabilitate? Oare nu merităm un stat de drept în locul “Republicii procurorilor”?

Sper că noua conducere a ţării şi, mai ales, primul ministru şi ministrul Justiţiei să dea dovadă de atâta tehnocraţie şi să facă ceea ce aşteaptă oamenii de la ei, iar ceilalți să rămână istorie!



12