Coşmarul celor opt constănţeni exploataţi pe o plantaţie de portocale din Grecia a luat sfîrşit, ieri dimineaţă, cînd au păşit din nou pe pămînt românesc. După ce două zile au trăit cu teama că ar putea fi prinşi de oamenii proprietarului grec şi duşi cu forţa înapoi pe plantaţie, oboseala, foamea şi nesomnul le-au pierit într-o clipă, iar feţele li s-au luminat cînd au dat cu ochii de rude. Şi-au îmbrăţişat părinţii în hohote de plîns şi, gîtuiţi de emoţie, le-au promis că nu vor mai pleca niciodată de acasă. „Să nu plece nimeni. Să stea toţi aici. Nimeni să nu plece la muncă acolo. Ce-am pătimit noi, nici duşmanilor nu le dorim..”, a spus Adrian Cătălin Pavăl, unul dintre cei opt constănţeni plecaţi să lucreze în străinătate. El a adăugat că a rămas atît timp acolo, în ciuda condiţiilor inumane, de ruşine: „Am stat să strîng bani, să nu afle nimeni că e greu. Ştiţi cum e... Rîde lumea. Am vrut să venim pe banii noştri, dar nu s-a putut”. Tinerii spun că erau păziţi tot timpul de oameni înarmaţi şi că erau urmăriţi chiar şi în timpul lor liber. „Poliţia greacă era mînă în mînă cu ei. Ne era frică să spunem ceva, că nu ştiam ce ni se putea întîmpla”, a declarat, la rîndul lui, Marius Bortaş. Alături de rude, printre cei care i-au întîmpinat pe cei opt s-a aflat şi primarul oraşului Murfatlar, Nicolae Crivineanu, cel care le-a plătit drumul pînă acasă. „Mi-am dat seama din discuţiile telefonice purtate cu ei că sînt într-un moment foarte greu. Era o situaţie de urgenţă şi am acţionat ca atare. Sînt puţin deranjat de atitudinea autorităţilor române. Nu pot să cred că România nu avea 680 de euro pentru a-i aduce acasă pe aceşti oameni”, a declarat Nicolae Crivineanu. Tinerii susţin şi ei lipsa de interes a autorităţilor române de la Ambasada din Atena, care le-au spus să meargă pe jos de la Sparta pînă în capitala elenă, adică aproape 400 de km. Salvarea lor a venit de la sora unuia dintre fugari, care le-a trimis din Italia 350 de euro şi astfel au putut să-şi cumpere bilete la autocar pînă la Atena.