Pe parcursul perioadelor în care românii pleacă la muncă în străinătate, copiii acestora rămîn cel mai adesea în grija rudelor, dar şi a instituţiilor statului, mai ales că sînt monitorizaţi pentru a nu deveni victime ale străzii, abandonînd şcoala sau comiţînd fapte antisociale. Potrivit statisticilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, pînă în primăvara acestui an, 18.754 de copii au rămas fără ambii părinţi lîngă ei, în vreme ce 13.155 de familii au înştiinţat autorităţile că vor pleca din ţară şi vor lăsa minorii în grija rudelor sau a prietenilor. Cifrele oficiale arată că doar 1.851 de copii au beneficiat de protecţie familială, majoritatea în centre de plasament publice sau private. Cele mai multe cazuri de abandon s-au înregistrat în judeţele Suceava, Vrancea, Neamţ, Vîlcea, Tulcea şi Dîmboviţa, în vreme ce la polul opus se află municipiul Bucureşti şi Giurgiu. Conform legii, persoanele care desfăşoară o activitate legală în străinătate, dar au lăsat acasă minori în întreţinere, sînt obligate să informeze primăria sau direcţiile judeţene pentru protecţia copilului. Românii care doresc să apeleze la soluţia încredinţării copiilor către aceste instituţii trebuie să deţină documente de la primari care să certifice că tutorii au anunţat autorităţile asupra faptului că doresc să lucreze peste hotare. Totuşi, sociologii susţin că riscurile pe care le presupune încredinţarea copiilor către bunici sau rude sînt mai mari decît atunci cînd aceştia sînt monitorizaţi de o instituţie abilitată, devenind astfel vulnerabili la tentaţiile străzii. În 2005, circa 200.000 de minori au fost lăsaţi în ţară de părinţi plecaţi la muncă în străinătate, însă doar 1.700 au fost plasaţi în sistemul rezidenţial de protecţie a copilului.