O nouă generaţie de cineaşti români a cărei misiune directă este schimbarea politică şi estetică ce redă prăbuşirea interdicţiilor şi complexelor. O formă de cinema născută din austeritate financiară, care se rupe de doctrina socialist-realistă, ce dezvoltă atitudini critice absolute şi abordări hiperrealiste. Viaţa de zi cu zi a indivizilor trădaţi de idealurile comuniste, dar şi de sistemul nedefinit ce a urmat. Tinerii regizori aduc în cinematografie conceptul freudian al oprimatului, care redeprinde gesturi, obiceiuri şi trebuie să se debaraseze de mentalităţi şi sisteme de valori care nu mai fac faţă unei noi vieţi, într-un nou regim de viaţă. Schimbarea provocată de Revoluţia din 1989 ne-a pus în faţa sfîrşitului lumii pe toţi cei care am trecut prin ambele variante de orînduiri sociale.

La 17 ani distanţă, filmul de debut al regizorului Cătălin Mitulescu ne pune în faţa unei realităţi pe care mulţi o doreau uitată. Fostul regim, cu încrîncenarea şi restricţiile pe care le-a insuflat societăţii civile, se regăseşte în continuare în multe din atitudinile noastre. "Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii" readuce în prim plan inocenţa bucuriei schimbării, chiar dacă acest efect este amplificat de trăirile specifice copilăriei şi adolescenţei personajelor principale. Filmul a fost premiat la Cannes pentru rolul principal interpretat de Dorotheea Petre. Nu este prima dată, însă, cînd o producţie semnată de Cătălin Mitulescu este încununată cu lauri la Cannes, în urmă cu doi ani acesta cîştigînd Palme d`Or pentru scurt-metrajul "Trafic". Filmul revine la Constanţa, pe singurul ecran ramas la dispoziţia spectatorilor, după proiectarea sa în cadrul primei ediţii a Festivalului Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi, juriul atribuind Marele premiu pentru lung metraj şi trofeul Marea Negră” regizorului şi producătorului Cătălin şi Daniel Mitulescu. Înainte de premiera filmului, pe data de 15 septembrie, producţia a mai fost prezentată şi în cadrul unor proiecţii speciale pe litoral. Relaţia specială a regizorului cu oraşul nostru se va cimenta însă cu al doilea lung-metraj al său, intitulat "Un balon în formă de inimă", pe care Cătălin Mitulescu doreşte să-l filmeze la Constanţa, cel mai probabil anul viitor.

Rep.: Ce-ai făcut în ultimii cinci ani?

C.M.: Ce să fac, ca orice om. Am lucrat cît am putut de bine, am avut viaţa mea particulară... Ce să zic că am făcut eu în ultimii cinci ani? Am realizat trei scurt-metraje care au fost selectate la Cannes, iar unul dintre acestea a primit Palm d`Or. Apoi, am produs mediu-metraj, care a avut succes în festivalurile de film - este vorba despre "Stejarii verzi" în regia Ruxandrei Zenide. Am produs apoi lung-metraj, tot un film al Ruxandrei Zenide, "Ryna" şi am ajuns apoi să regizez primul meu lung-metraj, "Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii".

Rep.: Scenariul acestui film de debut este bazat pe propria ta experienţă. Ce a însemnat pentru tine să o aşterni pe hîrtie?

C.M.: Cred că un regizor trebuie să îşi păstreze şi calitatea de spectator. Şi să se gîndească ce filme şi-ar dori să vadă. Şi eu voiam să văd un film despre vremea lui Ceauşescu, despre liceu, şcoala generală. Pur şi simplu, îmi doream foarte mult să văd un film aşa cum l-am făcut eu, relaxant, senin şi cu tragismul său. Desigur, este vorba despre dictatură şi aveam numai două ore de program de televiziune şi nu aveam voie să ne exprimăm liber. Totuşi, inconştienţa adolescenţei ne făcea fericiţi. Această atmosferă voiam să o refac în filmul meu. M-am gîndit la un subiect alături de Andreea Vălean, scenarista filmului şi ne-am inspirat din propriile experienţe de pe vremea liceului. Aşa au apărut personajele Lalalilu, Eva. Să facem rost de bani a durat cam doi ani zile şi am început filmările.

Rep.: Cît este de important pentru dumneavoastră să vă implicaţi în scrierea scenariului? Vezi filmul cu ochii minţii?

C.M.: Eu nu-mi doresc neapărat să scriu scenariu. Eu îmi doresc scenarii bune, în care să cred, care să-mi placă. Pentru că un scenariu bun te încarcă ca regizor şi poţi să convingi actorii să fie cît mai expresivi, poţi să faci un film bun. Orice regizor îşi doreşte un scenariu bun. Sigur, eu m-am implicat în scenariu, pentru că în cazul proiectului "Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii" este vorba, într-un fel, despre o confesiune. Vorbeşte despre o perioadă în care eu eram în liceu, vorbeşte despre copilărie, despre vremea lui Ceauşescu. M-am implicat în scenariu nu neapărat să povesc propriile mele amintiri, ci să creez o ambianţă autentică. De fapt, să transmit emoţiile pe care le-am avut eu în aceea perioadă.

Rep.: Pe măsură ce se contura scenariul, te-ai gîndit şi la actorii din rolurile principale?

C.M.: Nu. Mulţi dintre protagoniştii filmului sînt actori neprofesionişti. Copiii sînt neprofesionişti, cei doi adolescenţi, iubiţii Evei, sînt neprofesionişti. Şi i-am găsit făcînd un casting foarte laborios. Desigur Dorotheea Petre este actriţă de profesie, ea a şi luat importante premii de interpretare. Pe ea am ales-o pentru că am fost producătorul filmului "Ryna" şi atunci am descoperit-o. La un moment dat, m-am gîndit că va juca şi în "Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii", dar atunci scenariul era deja gata.

Rep.: Faptul că ai început prin a face scurt-metraj te ajută să ai un control mai bun asupra filmului pe parcursul realizării sale?

C.M.: M-ai întrebat ce am făcut în ultimii cinci ani şi am avut aşa o viziune a tot ceea ce am realizat. Tot ceea ce am făcut am făcut singur, prin forţe proprii. Nu am avut un producător care să mă crească, să mă susţină ca regizor. Deci, tot ceea ce am realizat a fost cu paşi mici şi am urcat scările devenirii treptat, solid. Adică, am făcut mai întîi scurt-metraje care apoi au fost selectate la Cannes, cu al treilea am obţinut Palm d`Or, am produs mai întîi un lung-metraj înainte să regizez unul, pentru că nu puteam altfel. Am realizat "Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii" cu echipa rodată în producţia de la "Ryna". Aşa am încercat eu cu paşi siguri înainte şi nu să mă arunc şi nici nu puteam altfel. Alt sprijin nu a existat. Cu toate acestea, să ştii că am simţit "Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii" ca pe un debut. Să faci scurt şi lung-metraj sînt două lucruri foarte diferite şi m-am lovit cu anumite lucruri în premieră în timpul realizării sale. Au fost greutăţi pe care le-am întîmpinat pentru prima oară, cu siguranţă îmi va servi drept experienţă pentru următorul film. Este filmul meu de debut şi poartă în el acest lucru. Sigur că poate aş fi putut să-mi ales un subiect mai simplu, o acţiune mai simplă, cum mulţi regizori o fac. Numai că eu mi-am dorit atît de mult să văd un film despre vremea lui Ceauşescu, despre adolescenţă şi despre liceu şi copilărie şi aşa că m-am aruncat în acest film, care a fost foarte greu, foarte solicitant din toate punctele de vedere. Şi cred că nu numai pentru mine şi pentru toată echipa. Film de epocă, cu multe zile de filmare, lucrul cu copii (Va urma).