IDENTITATE PIERDUTĂ Ne place să credem sau nu, există oameni care pur și simplu nu știu să aprecieze valorile care îi înconjoară. Mai grav este faptul că unii strică și ultimele rămășițe ale tradiției și istoriei locale. Unul dintre puținele sate dobrogene care, prin aspectul tradițional, încă mai poartă semnele istoriei Dobrogei, riscă să-și piardă identitatea din cauza inconștienței unora dintre locuitori. Satul Fântâna Mare, din comuna Independența, este unic în România pentru faptul că este locuit numai de turci. Mai mult decât atât, acolo încă se păstrează tradițiile străbune, localitatea în sine având un potențial turistic uriaș turistică. Încercările administrației de a transforma satul într-un muzeu viu s-au soldat cu eșecuri, în principal din cauza infrastructurii rudimentare. Chiar dacă se va rezolva această problemă, potențialul turistic al satului nu va mai putea fi valorificat. Asta pentru că, unii locuitori n-au înțeles că tradiția trebuie păstrată și au ridicat clădiri care fac notă discordantă în zonă. „Câțiva localnici și-au construit case fără autorizație. Și nu doar că sunt ridicate fără niciun fel de aviz, dar casele strică tot aspectul. Sunt doar câteva, vreo trei sau patru. Am sesizat Inspectoratul Județean în Construcții, dar mi s-a spus că nu e de competența lor să intervină, că trebuie să ne descurcăm singuri. Problema e că noi nu avem mijloacele necesare să le demolăm. Cei care și-au făcut imobilele nu dau doi bani pe procedurile legale. Pe de altă parte, nu putem să intervenim pentru că ne e și teamă de reacția violentă a oamenilor”, a spus primarul comunei Independența, Cristea Gâscan.

SATUL ROMÂNESC, PRĂFUIT În ciuda tuturor inconvenientelor, satul Fântâna Mare atrage anual zeci de turiști străini, interesați de cultura turcă. Totuși, nepăsarea localnicilor care nu respectă legea riscă să distrugă o comoară dobrogeană autentică. Păcatul cel mai mare este că toate acestea se întâmplă sub ochii autorităților neputincioase într-o țară în care legea pumnului funcționează mai bine decât Legea. Din păcate, spre deosebire de alte țări europene, în România nu există o lege care să protejeze arhitectura tradițională a satelor, care să le impună unele reguli celor care vor să ridice noi construcții în așezările valoroase din punct de vedere istoric. Poate de aceea satele noastre devin, în timp, așezări artificiale, lipsite de suflet.