Un volum de versuri absolut remarcabil a apărut, recent, la cunoscuta editură constănţeană Ex Ponto, oferind o alternativă culturală interesantă la distracţiile estivale. Este vorba despre cartea intitulată “Falsul roman al infernalei maşinaţii - Patul lui Procust“, semnată de Elvira Iliescu. Ce se întîmplă în cartea lui Camil Petrescu, “Patul lui Procust“, se petrece, în mare, şi în acest fals roman al Elvirei Iliescu, fiecare cuvînt aparţinînd, desigur, autoarei, cu unele delimitări inevitabile: inversare de situaţii ori prezenţa Mareui Prieten GeDe, un personaj in absentia cu excepţia Epilogului II, spre care se scurge o parte din corespondenţă, deci impresii, stări, idei născute din nevoia de comunicare a Poetului, cel mai complex erou al volumului, un alter ego apelînd la datele mai mult exterioare ale lui Ladima. Potrivit autoarei, pe schema lui Camil Petrescu a alcătuit, respectînd regula jocului, un fals dosar de existenţe, cu nume sugerate de profilul camilpetrescian al personajelor, pe care le supune chiar la o probă de foc, întrucît protestele romancierului, pe fundalul cadrului social contemporan, par defulările unui copil teribil. Motto-urile, în acord deplin cu textul sau, uneori, poziţionate antinomic, născînd o a treia idee în subsidiar, fac parte din deliciile unei lecturi cu adevărat captivante.

Volumul cuprinde peste 300 de pagini şi este structurat în 13 capitole, fiecare poem avînd cîte o dedicaţie specială. “Modelul a fost, de fapt, un paravan dinapoia căruia să pot radiografia - liric - răul insuportabil care ne copleşise: înstăpînirea fricii, depersonalizarea unui întreg popor, prostituarea unor capete talentate dinaintea creaturilor de bîlci, sentimentul terorizant al unei brutale intruziuni în viaţa intimă, frigul paralizant, privaţiunile împingînd în sălbătăcire etc. Am încercat să exprim fluxul existenţial al unui an - ultimul, din viaţa Poetului (simbolic), trecîndu-l prin cele patru anotimpuri, care sînt, prin excelenţă, interioare, acutizînd trăirile, reacţiile, într-un mod aproape insuportabil, cum însăşi viaţa noastră devenise“, explică autoarea.