Filmul românesc între “sfîrşitul lumii” şi un nou început

Cultură 05 Septembrie 2006 / 00:00 937 accesări

Prima ediţie a Festivalui Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi are loc în intervalul 4 - 10 septembrie, la Constanţa. Iubitorii de film sînt aşteptaţi la Tomis Mall, Cinema Studio şi Arenele Tomis. Festivalul a debutat cu proiecţia filmului “Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii”, în prezenţa regizorului Cătălin Mitulescu, producătorului Daniel Mitulescu şi actriţei Dorotheea Petre, cîştigătoarea Premiului pentru Cea mai bună interpretare feminină în secţiunea Un Certain Regard din cadrul Festivalului de Film de la Cannes, în acest an.

Nimic nu se compară cu reacţia publicului local în timpul şi după vizionarea unei producţii autohtone. Indiferent de universalitatea subiectului, de puterea imaginaţiei publicului, cineaştii se simt îndreptăţiţi numai de valoarea atribuită producţiei lor de către audienţa locală. Filmul românesc se află, din păcate, în postură de Cenuşăreasă, ignorat de tot mai puţinii cumpărători de bilete de cinema. Sălile cinematografelor se umplu tot mai greu, mai ales cînd vine vorba despre un film autohton şi nu mai este demult o problemă de calitate artistică, ci mai degrabă de prejudecăţi şi gusturi. Filmul românesc este răsplătit de cinefili şi critici în străinătate şi suportă în continuare nedreptatea lipsei de public. Festivalul Producătorilor de Film Independenţi face un pas spre îndreptarea acestei nedreptăţi, dar şi să atragă atenţia asupra problemelor de ordin financiar cu care se confruntă realizatorii locali.

Dimensiunea comercială a producţiilor cinematografice sever pedepsită şi de afluenţa tot mai scăzută a spectatorilor, pirateria sau concurenţa acerbă a televiziunii sînt obstacole deloc uşor de trecut. Cineaştii români au reuşit însă în demersurile lor, talentul şi performanţele lor fiind recompensate în festivaluri de film din întreaga lume. Dimensiunea de critică socială rezidă în demitizarea unei situaţii, a unei viziuni autoritare, oficială sau încetăţenită. Cea de-a şaptea artă şi-a arogat dreptul de a fi o critică a tuturor condiţiilor existenţiale, de a fi conştiinţă colectivă, uneori sumbră şi de neevitat. Ceea ce a generat această atitudine critică şi pătrunzătoare a fost mai întîi dorinţa de a dovedi autonomia adevărului subiectiv şi al viziunii independente.

O nouă generaţie de cineaşti români a cărei misiune directă este schimbarea politică şi estetică ce redă prăbuşirea interdicţiilor şi complexelor. O formă de cinema născută din austeritate financiară, care se rupe de doctrina socialist-realistă, ce dezvoltă atitudini critice absolute şi abordări hiperrealiste. Viaţa de zi cu zi a indivizilor trădaţi de idealurile comuniste, dar şi de sistemul nedefinit ce a urmat. Tinerii regizori aduc în cinematografie conceptul freudian al oprimatului, care redeprinde gesturi, obiceiuri şi trebuie să se debaraseze de mentalităţi şi sisteme de valori care nu mai fac faţă unei noi vieţi, într-un nou regim de viaţă. Schimbarea provocată de Revoluţia din 1989 ne-a pus în faţa sfîrşitului lumii pe toţi cei care am trecut prin ambele variante de orînduiri sociale. “Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii” este un titlu fabulos, ales de Cătălin Mitulescu pentru debutul său în lung-metraj. Filmul reface alegoric o frîntură din viaţa de dinainte de 1989 şi în personajele sale, cu siguranţă, fiecare spectator va regăsi aspecte din experienţa proprie. Lung-metrajul trece dincolo de restricţia refacerii unei realităţi fotografice, nu trebuie să povestească fapte reale, cu persoanje care să semene cu oameni reali, cu activităţi psihice şi dezvoltare progresivă, ci să redea conflicte atemporale reglementate de legile universului. Întreaga acţiune este redată prin ochii unui copil de 7 ani, a cărui inocenţă se simte fie în simpla schimbare a registrului de culori ce fac diferenţa între ceea ce a fost şi prezent, fie prin schimbarea anotimpurilor ca metaforă pentru aceeaşi comparaţie. Scenariul se bazează din propria experienţă a regizorului, care avea 17 ani la Revoluţie, vîrsta personajului principal al filmului său. Trecutul este un teren fertil pentru ficţiune, iar personajele burleşti ale acestei comedii cu accente dramatice scot din derizoriu un subiect atît de provocator precum revoluţia. Există de altfel o relaţie strînsă între film şi revoluţie: cea de-a şaptea artă a consemnat poate cele mai importante schimbări în format şi conţinut, estetică şi stil odată cu progresele tehnicii. La 17 ani de la schimbarea de regim, cineaştii români au ales să revină cu o privire detaşată, uneori nostalgică asupra unui trecut ale cărui fantome bîntuie societatea civilă. Filme precum “Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii”, “A fost n-a fost” sau “Hîrtia va fi albastră” sînt poveştile unor oameni obişnuiţi şi trăirile lor în faţa destinului implacabil, adevărate omagii aduse celor oprimaţi, care au îndurat restricţiile şi autocenzura, refuzînd concesii şi evadări facile.

Programul proiecţiilor pentru azi, 5 septembrie

Cinema Studio

Orele: 10:00 - 12:30 - 15:00 - 17:30 - 20:00

“Ţara Minunilor”/ “Tideland”

Regia: Terry Gilliam / 118’ / Panoramă

Arenele Tomis

Orele 20:30

“Oraşul pierdut” / “The Lost City”

Regia: Andy Garcia / 143’ / Panoramă

Glendale Cinema Tomis Mall / Sala 2

Vizionări de la 10:00 - 18:00

“Marilena de la P7” / “Marilena from P7”