Peisajul de iarnă al Europei are, de obicei, în prim-plan Germania. Conferinţa pentru Securitate de la München şi Festivalul Internaţional de Film de la Berlin sunt marile evenimente care atrag atenţia întregii lumi către politicile autorităţilor federale. Promisiunile Germaniei de a fi mai prezentă în diplomaţia internaţională au fost pe placul aliaţilor săi europeni şi de peste Ocean, dar în ţară, această poziţie este mult mai nuanţată şi riscă să devină doar retorică pentru cei care se aşteaptă la trupe germane în teatre de conflict. Atitudinea oficialilor germani este ilustrată şi în prezent de cuvintele adresate în urmă cu 11 de ani de către fostul militant pacifist Joschka Fischer, devenit pentru o perioadă ministru al Afacerilor Externe, secretarului de Stat american Donald Rumsfeld: ”Scuzaţi-mă, nu sunt convins!”. Aceste cuvinte, devenite foarte populare în rândul opiniei publice germane, se refereau la decizia de a invada Irakul ca etapă considerată crucială în războiul împotriva terorismului. Între timp, ecologiştii lui Joschka Fischer nu mai sunt la putere şi Guvernul de largă coaliţie, o colaborare indecentă între cele mai puternice formaţiuni politice de dreapta şi stânga, condusă de Angela Merkel în al treilea mandat, are o altă agendă. Germania nu vrea doar să fie responsabilă cu plăţile, vrea şi putere, dar şi prestigiul cauzelor umanitare pentru care să poată deplasa forţe de intervenţie rapidă. Poziţia nuanţată vine tocmai din abordarea umanitară cu care autorităţile germane vor răspunde la marile crize ale lumii şi nu cea militară, care de multe ori este invocată de ONU sau NATO.

UN TRECUT CARE NU TREBUIE UITAT Şapte decenii de la înfrângerea naziştilor nu par să fi fost de ajuns pentru memoria colectivă a germanilor care nu vor să aibă nimic de-a face cu blocuri militare şi decizii de intervenţie, indiferent cât de bine argumentate. Germania, membru de seamă al UE şi motorul economiei din zona euro, are însă responsabilităţi de care nu se mai poate ascunde în spatele donaţiilor generoase şi trebuie să fie pregătită de intervenţie. ”Ca să fie un bun partener, Germania trebuie să se implice mult mai repede, mai decisiv şi mai substanţial”, a conchis, în alte vorbe pe cale să devină celebre, actualul preşedinte al ţării, pastorul Joachim Gauck. Discursul său a fost cel mai aşteptat în Conferinţa pentru Securitate de la München, care deschide astfel orizontul către o nouă lume în care aliaţii şi strategiile tradiţionale nu mai fac faţă provocărilor. La rândul său, şeful diplomaţiei, Frank-Walter Steinmeier, a recunoscut că, reunificată, Germania este prea mare doar pentru a comenta de pe margine politica mondială. Nemţii, însă, se simt în continuare constrânşi de istorie, de dovezile publice de vinovăţie şi de un patriotism moderat, cum ar fi fluturarea steagurilor doar în competiţiile sportive şi nu pe teritoriile altor ţări.