La începutul acestei luni, artistul plastic Constantin Grigoruţă s-a întors de la Tabăra Internaţională de Creaţie Plastică „Dan Platon“ de la Breaza, unde a expus alături de artişti din ţară, dar şi din Marea Britanie şi Bulgaria. Într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, plasticianul constănţean a vorbit despre ce a însemnat pentru el experienţa de la Breaza, dar şi despre ce presupune activitatea sa de cadru didactic, la catedra de Arte plastice, secţia design din cadrul Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria“.

Reporter: De curînd, v-aţi întors de la Tabăra Internaţională de Creaţie Plastică „Dan Platon” de la Breaza. Vorbiţi-mi despre experienţa de la Breaza şi despre schimbul de experienţă de acolo.

Constantin Grigoruţă: Este adevărat că a existat între noi o relaţie mai specială. Mulţi dintre colegii mei sînt cadre didactice la liceele de specialitate din localităţile din care provin. Cele două săptămîni ne-au fost suficiente pentru a sta de vorbă şi a face un schimb de experienţă. Ne întîlneam să ne facem documentarea, să realizăm schiţele sau să le transpunem în lucrări definitive. Pot spune că am o relaţie specială cu cei din Prahova, pentru că am fost invitat de mai multe ori în taberele pe care le organizează. Colegii pe care îi întîlnesc sînt, aproape de fiecare dată, alţii, de aceea este un experiment foarte interesant. Organizatorii au avut grijă ca, în fiecare an, să aibă invitaţi şi din străinătate. Anul acesta, am întîlnit artişti din Marea Britanie şi din Bulgaria.

Rep: Totuşi, nu este prima tabără de creaţie din acest sezon estival la care aţi participat.

C. G.: Într-adevăr, veneam gata „încălzit” de la tabăra de creaţie de la Costineşti. A fost o experienţă care mi-a prins foarte bine. Specificul zonei l-am descifrat uşor, fiind apropiat Văii Prahovei, am făcut excursii de documentare şi am realizat schiţe. Printre altele, am preluat imaginile pe care le-am fotografiat în timpul zilei şi am realizat şi o serie de afişe care au fost remarcate de vizitatori.

Rep: Cum a fost trecerea de la tabăra de creaţie „101 zile de cultură“ de la Costineşti la cea de la Breaza. Ce vă inspiră mai mult? Marea sau muntele?

C. G. : Sînt elemente pe care le întîlnesc în natură şi îmi place să caut elemente care să îmi stimuleze creativitatea. Mărturisesc că la Costineşti, unde merg de obicei, parcă am văzut cu alţi ochi zona Golful Francezului. Am găsit un peisaj neîntîlnit pînă acum, cu dealurile roşii. Nu a fost doar senzaţia mea. La Costineşti, am fost cu prietenii şi colegii Florin Ferendino şi Valter Paraschivescu şi toţi am simţit acelaşi lucru. Totodată, la Costineşti, eleve de la Colegiul de Arte „Regina Maria“ au avut oportunitatea de a lucra alături de profesionişti.

Rep: Nu vă despărţiţi niciodată de aparatul de fotografiat?

C. G.: De regulă, am la mine două aparate de fotografiat, dar şi un laptop cu care îmi prelucrez, stochez şi vizualizez imaginile.

Rep.: Să înţeleg că sînteţi un perfecţionist?

C.G.: Caut ca tot ceea ce fac să fie cît mai bine. Mi-aş dori să fiu un perfecţionist, dar e cale lungă pînă acolo.

Rep.: Sînteţi un artist complex. Aţi absolvit Secţia Design a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – Bucureşti, dar expuneţi şi lucrări de pictură şi grafică.

C.G.: Mi-am dorit tot timpul să fac design şi cred că sînt unul dintre puţinii designeri care au reuşit să îşi vadă creaţiile în producţie de serie. Din păcate, fac din ce în ce mai puţin acest lucru. Satisfacţiile pe care le-am avut în ultima perioadă sînt legate de domeniul grafic. Am semnat mai multe ilustraţii şi coperte de carte.

Rep.: Totuşi, continuaţi să vă dedicaţi design-ului, iniţiindu-i pe tinerii de la Colegiul de Arte în acest domeniu.

C. G. : Eu caut să transmit elevilor mei cunoştinţe şi să le dezvolt aptitudini în domeniul artelor plastice. Graniţa dintre grafică şi pictură este foarte subţire. Vreau să le transmit elevilor mei, în ceea ce priveşte tehnicile, cît mai multe informaţii pe care eu le-am dobîndit de-a lungul anilor, în atelier sau pe care le-am primit de la profesorii mei. Am avut şansa să lucrez cu nume mari din arta plastică. Îmi aduc aminte cu plăcere de pictorii Horia Pop, Gheorghe Anghel, de Alexandru Călinescu Arghira, Vladimir Şetran sau de Ion Bitzan, care era constănţean şi lista poate continua. Am făcut şi modelaj. Am primit cunoştinţe din toate zonele artei plastice.

Rep.: Cît de pregătiţi sînt elevii liceelor de artă din ziua de azi?

C. G. : Consider că noi, cadrele didactice, trebuie să facem un efort, pentru că, în momentul de faţă, posibilităţile de documentare, de manifestare sînt diverse, sînt guvernate de tendinţe noi din arta modernă. Avem acces la televiziuni digitale, unde informaţiile pătrund foarte repede. Nu mai este ca pe vremuri cînd, cu o întîrziere de... cîteva luni, aflam din reviste ce s-a întîmplat în zona artistică, la un moment dat. Tinerii au mai mult timp şi posibilitatea să acceseze internetul, să se documenteze. Ei vin la liceul de artă după ce au trecut prin nişte filtre. Pe parcurs, însă, îşi pot schimba opţiunile, constatînd, la sfîrşitul liceului, că nu mai manifestă acelaşi interes pentru domeniul artistic studiat. Noi le respectăm dorinţa şi mergem mai departe. Satisfacţia noastră este cînd culegem roadele, cînd, în luna octombrie, ni se aduc la cunoştinţă numele celor care au intrat la facultate, este cel mai bun barometru pentru noi. Aceasta este bucuria pe care o simţim, noi, profesorii. Este un imbold pe care îl primim, ca să mergem mai departe.