Avem destui politicieni lipsiţi de maniere. Pentru ei, cei şapte ani de acasă reprezintă o mare necunoscută. Clasa politică nu reuşeşte să ia notă de trecere la purtare. Specialitatea unora - mitocănia, unde nu e loc pentru maniere. Chiar deloc. Mitocanul politic e ca o ţaţă. În loc de poale îşi pune izmenele în cap. Indiferent de starea în care se află ele, pentru că situaţia izmenelor de pe călător este mereu instabilă. A fost ridicată mitocănia la rang de exemplu naţional. A ajuns mitocanul să ne dea lecţii de morală şi de istorie pe micile ecrane. Are, nu are treabă, mitocanul politic se înghesuie pe micul ecran ca să dea din gură. A ajuns mitocanul simbolul nu ştiu căror valori autentice! - spun unii. Tactic, cînd pe post de voievod, cînd în chip de salvator al naţiunii române. S-au înmulţit salvatorii naţionali. În opinia lor, sîntem o ţară de înecaţi pe care se grăbesc să îi readucă la mal cu burta umflată de atîta apă! Salvamarul naţional al mitocanilor politici funcţionează doar în anotimpul electoral. Sînt pline micile ecrane cu imaginea mitocanului care dezvoltă un limbaj de mahala. Comportîndu-se ca un golan, mitocanul şi-a construit singur o celebritate tristă şi deşucheată. În definitiv, nu este decît un maimuţoi care se dă în spectacol tot timpul! Din păcate, de ce să nu recunosc, are succes la public. Sînt destui de-alde gură-cască în stare să divinizeze prostia emanată la rang naţional! Mitocanul este în stare să-şi dea pantalonii jos, în văzul lumii, ca să-şi arate fesele lui de politician tăbăcit. Reacţiile sale sînt imprevizibile. Tu îi dai bună ziua şi el te înjură! Tu îi dai un sfat prietenesc, cum că este bine să înceteze cu excesele care îl duc spre paranoia, şi el te pocneşte! Firesc, mitocanul nu are un dram de bun simţ. Şapte ani de acasă? Da de unde? El a fost şi rămîne un nomad, adeptul transhumanţei prostiei. Mitocanul politic tinde să acapareze viaţa întregii naţiuni. În acest fel, mitocănia va guverna definitiv ţara! Dacă o ţinem tot aşa, acceptînd ca prostia să divizeze România, chiar nu mai avem nici o şansă! Mitocănia şi prostia în postura de a guverna România! Doamne fereşte şi păzeşte! Cînd îl apucă, şi asta se întîmplă destul de des, crizele de personalitate, mitocanul ameninţă pe toată lumea! Ne avertizează că dacă vine el la putere, atenţie, am sfeclit-o! Se pricepe să ameninţe! Mitocanului îi place să pozeze în mafiot. Acum toţi proştii fac pe durii. Mitocanului îi place să se dea mare! Face pe cinstitul în versiunea modernizării. Mitocanul îţi dă cu o mînă şi îţi ia cu două, după care face pe sfîntul şi neprihănitul. Să-l vedeţi ce smerit este în faţa altarului, chit că nu prea cunoaşte sfinţii. Mitocanul a dovedit, în repetate rînduri, că nu a reţinut o iotă din codul bunelor maniere. Cunosc un mitocan politic care nu s-a purtat cuviincios în viaţa lui! Din punct de vedere strict teoretic, ştie cîte ceva, dar se manifestă cum se manifestă pentru că stă în firea lui să-şi dea mereu cu stîngul în dreptul. Mitocanul îşi atribuie merite pe care nu le are. Ne arată umerii lui lăsaţi şi se plînge că a ajuns aşa pentru că duce ţara în spate. Sărmanul! Poţi să crezi? Pînă şi mitocanul, cît este el de mitocan, se jertfeşte pentru binele patriei! Cu o condiţie, să-l votăm ca să ajungă la putere. Ce mitocan! De ce nu ajută ţara din postura sa de om de afaceri? Mitocanul politic îţi cere de la obraz să-l votezi ca să ajungă el preşedinte sau mai ştiu eu ce! După aia, tot de la obraz, cînd îi aminteşti de promisiunile făcute, se dă lovit de amnezie! Cine a promis? Eu? Ajuns la putere, timp de cel puţin patru ani, mitocanul politic are timp să-şi facă mendrele. Amintiţi-vă de mitocanii spăşiţi din campania electorală! Ne pupau şi tălpile. Plîngeau cu lacrimi de crocodil pe urna de votare, văicărindu-se că au fost furaţi la numărătoarea voturilor! La nevoie, mitocanul politic ştie ca nimeni altul să facă pe victima. Ca să-şi vadă sacii în căruţă, se ploconeşte în faţa celor de care depinde destinul lui politic. Dacă e refuzat, mitocanul se dă cu fundul de pămînt. Dacă e criticat cînd e dumnealui la putere se consideră ofensă adusă autorităţii. Mitocanul se prezintă ca fiind autoritatea statului şi nu ai voie să te iei de el! Se crede tatăl nostru şi zice şi el că e în ceruri, că umblă cu nasul pe sus, pe care şi-l suflă pe unde apucă. Mitocanul sărută cu parşivenie mîna şefului său politic. Nu vă spun ce este în capul lui în aceste momente de tandreţe!