Sînt indivizi care nu simt că trăiesc dacă nu sînt înjuraţi crunt şi pe o temă bine dată care să vizeze anumite aspecte din biografia lor revoluţionară!“. Dacă nu sînt tăvălit ca la carte prin praf şi împroşcat bine cu noroi urît mirositor, nu mă simt bine!”, se văita un vajnic apărător al actualei puteri, personaj care a luat multe şuturi în fund la viaţa lui. De cînd s-a anunţat scăderea în sondaje a prezidentului Băsescu pe motiv de cauze ale limbajului de stradă, cel născut pentru a fi înjurat suferă enorm. E greu de descris mîndria acestui individ în momentele în care, membru al Guvernului fiind, este înjurat, în ritm prezidenţial, ca la uşa cortului! Metabolismul acestui specimen este profund influenţat de momentele în care este înjurat la scenă deschisă. Pentru el, înjurătura românească e ca un imbold în viaţă. Vorbele mîrlăneşti, mai ales dacă se rostogolesc de la cel mai înalt nivel, îi animă idealurile care-i mînă viaţa. De pildă, după ce un gazetar a fost făcut găozar de către şeful statului, a început să viseze cu ochii deschişi la un asemenea impact verbal. A ratat apoi repriza cu ţiganca împuţită, motiv pentru care suferă în durere. De ce unii au şansa unică de a se afirma plenar după ce sînt înjuraţi de prezident, iar alţii sînt porcăiţi numai de birjarii de pe litoral în momentele în care caii se cufuresc de-a lungul şi de-a latul zonelor de promenadă! Reacţiile celor născuţi pentru a fi înjuraţi ar trebui studiate cu multă atenţie. Sictirul reprezintă coloana vertebrală a existenţei lor. Ca nişte mieluşei, stau şi aşteaptă pocăiţi să fie înjuraţi sau luaţi peste picior. Cei născuţi pentru a fi tăvăliţi şi înjuraţi nu sînt de acord cu rezultatele sondajelor de ultimă oră. “Fără limbajul lui violent şi strident, prezidentul nu e prezident”, oftează toţi cei care consideră ţara o monotonie fără mahalaua ei politică. Remarc reacţia de-a dreptul tembelă a tuturor celor care se dau pe spate cînd prezidentul se răsteşte la premier, catalogîndu-i pe alţii drept… incompetenţi. Cei care nu se simt în largul lor pînă nu sînt înjuraţi contestă cu vehemenţă aceste sondaje şi aduc în discuţie posibilele manevre ale unei diversiuni electorale. “În definitiv, de ce să ne reprezinte un preşedinte care nu bea şi nu înjură?”, strigă dumnealor la unison. Susţinătorii cauzei enunţate mai sus nu concep alt prototip de preşedinte decît cel votat de ei! Sînt semeni de-ai noştri care merg la stadion din nevoia de a fi înjuraţi de masele largi populare. Habar nu au de fotbal sau de alt sport popular, pentru ei fiind esenţială doar înjurătura la grămadă. Cei care au măsluit sondajele cu pricina, eliminînd tutunul şi şpriţul de vară, i-au omis pe indivizii dependenţi de înjurătură! Dacă nu le dai la timp doza de suduială şi de şuturi în fund, e ca şi cum i-ai lăsa fără drog pe dependenţii de aşa ceva! Cei născuţi pentru a fi înjuraţi dau vina pe premier pentru că nu este în stare să înjure bărbăteşte de-a lungul unei crize politice care ţine mai bine de doi ani! Asta e bărbat! De papioane au nevoie românii care duc dorul înjurăturilor specifice de tîrlă şi de stînă? Cu ce ne animă viaţa de zi cu zi astfel de domnişoare de pension? Să te cerţi doi ani de zile cu prezidentul şi să nu spui măcar o singură dată “Ba pe-a mamii dumneavoastră!” Să stai ca un alăptat şi să încasezi castane la nesfîrşit! Cunoscînd pofta acestor personaje pentru scandaluri la uşa cortului, înţeleg revolta celor născuţi pentru a fi înjuraţi faţă de sondaje…