Într-o ţară în care cei aflaţi la Putere interpretează legile după urechea lor nemuzicală, şeful statului moare, chipurile, de grija instituţiilor statului! Cel puţin aşa reiese din comunicatul de presă transmis de la Cotroceni în urmă cu două zile… Bine ar fi să fie adevărat, dar mă tem că totul este o simplă abureală prezidenţială… După o lungă tăcere, preşedintele Traian Băsescu a catadicsit să dea cîteva explicaţii fără conţinut în legătură cu scandalurile care îl au în centrul atenţiei pe fratele său, bănuit că ar fi implicat în diverse afaceri cu armament. Gestul prezidentului este lipsit de substanţă. Dacă aţi observat, ocoleşte cu multă abilitate subiectul, afundîndu-se în explicaţii desprinse parcă din nemuritoarele teorii ale chibritului. După cum este croit comunicatul, îmi imaginez că şeful statului se învîrte, precum cîinele în jurul propriei cozi, într-un sens giratoriu. A apelat la manevra asta fie pentru că nu are argumente cu care să demonteze povestea relatată de presă, fie nu găseşte drumul spre ieşirea din impas. În acest context, sîntem duşi din nou cu zăhărelul, fiind pasaţi de la un ghişeu la altul! Adică, în stilul său caracteristic, bate şaua ca să priceapă iapa ce vrea ea. Pentru că, nu-i aşa?, despre subiectul în sine o să ne vorbească atunci cînd o să aibă chef! Mă îndoiesc profund că prezidentul a procedat corect, amînînd, într-o manieră oarecum sfidătoare, momentul adevărului. Sînt convins că, dacă nu ar fi în floare un alt mare scandal, mă refer la şicanele făcute de Elena Udrea comisiei parlamentare de anchetă, nu am fi avut parte nici de acest comunicat de presă anemic! Dintr-o reală prudenţă faţă de soarta ministrului Turismului, consilierii preşedintelui l-au sfătuit să nu mai întindă coarda în această chestiune. Ar fi fost mult prea mult ca şi Traian Băsescu, luînd-o pe urmele Elenei Udrea, să dea un nou bobîrnac opiniei publice! În cazul domniei sale, s-ar fi potrivit mai bine acţiunile gen “Ziua documentelor deschise”, dar bănuiesc că nu sînt standuri şi rafturi acceptabile la Cotroceni. Cred că ieşirea la rampă a preşedintelui se bazează pe acest raţionament simplu. Ca atare, demersul său poate fi interpretat ca o măsură menită să tragă cît mai mult de timp în această speţă. După loviturile primite sub centură în ultima perioadă, are nevoie de un răgaz prelungit pentru a-şi schimba din mers tactica electorală cu care a plecat la drum. Adevărul este că subiectul cu pricina, mă refer, evident, la afacerile mai mult sau mai puţin legale ale lui Mircea Băsescu, s-a prăvălit asupra sa ca o avalanşă. Chiar dacă bravează, gîdilîndu-ne urechea cu proverbe despre duşmani şi rude, este clar pentru toată lumea că preşedintele se află într-un mare impas. Eu nu sînt de părere că trebuia să se apere de propriul său frate, cum a lăsat să se înţeleagă, ci să se pregătească de război cu duşmanii săi. Care duşmani, bine organizaţi, s-au şi grăbit să pună tunurile pe el! Diverşi tacticieni spun că prezidentul îşi păstrează muniţia grea pentru mai tîrziu. Aşa am crezut şi eu în cazul Ridzi. A tăcut amar de vreme şi cînd a ieşit la bătaie nu a avut niciun argument palpabil. Din acest motiv, luarea sa de poziţie în cazul Ridzi seamănă foarte mult cu conţinutul ultimului comunicat de presă. Atunci, dacă vă aduceţi aminte, i-a acuzat pe mogulii de presă că au generat o criză morală. Acum, în aceeaşi tonalitate gravă, spune că ceea ce se întîmplă este un atac la adresa instituţiilor statului! Ca să-l cred pe preşedinte în calitatea mea de simplu cetăţean aştept ca domnia sa să ia atitudine faţă de circul pus în scenă la Parlamentul României de către Elena Udrea: sfidarea comisiei de anchetă, inclusiv în cazul “Organ”, refuzul domniei sale de a se prezenta la audieri, jocul de-a documentele, ascultări ilegale etc. Abia de aici încolo începe respectul faţă de instituţiile statului. În rest, apă de ploaie!