Nicu Alifantis a urmat, încă de la o vârstă fragedă, studii muzicale particulare, debutul pe scenă având loc în anul 1973. S-a remarcat şi pe scena cenaclului Flacăra condus de regretatul poet Adrian Păunescu. În timp, a devenit o emblemă a muzicii folk din România, în 1995 punând bazele grupului Nicu Alifantis & Zan ca trupă de studio pentru materialul său discografic „Voiaj\", lansat în acelaşi an. Un an mai târziu, Zan devine o trupă de proiecte, avându-i în componenţă pe Virgil Popescu (chitară bas, voce), Sorin Voinea (keyboards, voce), Răzvan Mirică (chitară electro-acustică, sitar, mandolină, voce), Relu Bitulescu (tobe), Mihai Neniţă (vioară), alături de care Nicu Alifantis şi-a completat portofoliul discografic, ce include nu mai puţin de 19 albume de studio. În aprilie 1999, înfiinţează fundaţia care îi poartă numele, cu scopul de a promova „proiecte artistice în care valoarea, forţa şi autenticitatea vor fi primordiale\". Poetul Emil Brumaru scria despre artist: „Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cântecul vieţii fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsându-ne destrămaţi o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroşi, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blândeţea-l simte poet de când lumea şi-s fericit să o spun şi altora. Şi s-o repet până la îngeri!\".