Patrimoniul cultural al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie este constituit din piese descoperite de-a lungul timpului pe şantierele arheologice din judeţul Constanţa. Din rîndul pieselor scoase la suprafaţă în timpul campaniilor de cercetare sistematice face parte şi Şarpele Glykon. În primăvara anului 1962, a fost descoperit, la Constanţa, un depozit de sculpturi antice, format din 24 de piese lucrate din marmură. Printre sculpturi se numără şi bustul zeiţei Isis, divinitate de origine egipteană, foarte răspîndită la Tomis, grupul statuar Fortuna cu Pontos, aediculă cu reprezentarea zeiţei Nemesis şi statuete ilustrînd-o pe zeiţa Cybela.

Un loc aparte între piesele care compun acest depozit de sculpturi îl ocupă statuia care ilustrează Şarpele Glykon, piesă care poate fi admirată şi în Sala Tezaur de la parterul instituţiei muzeale. Cultul Şarpelui Glykon, care a ajuns în lumea romană tocmai din Asia Mică, a cunoscut o amploare deosebită datorită noutăţii pe care o aducea. Iconografia acestui zeu este destul de variată, neschimbat rămînînd corpul de şarpe al divinităţii. Capul şarpelui este reprezentat fie antropomorf, aşa cum l-a gîndit creatorul său, fie tot de şarpe, dar şi de reptilă cu plete sau alt animal. Statuia descoperită la Constanţa, care datează în secolul al II-lea d.H., constituie o reprezentare unică în lume, atît ca manieră artistică, cît şi ca iconografică, fapt ce atestă existenţa la Tomis, mai mult decît în altă parte, a cultului acestei divinităţi. "Descoperirea tomitană a suscitat un viu interes, datorită aspectului insolit al monumentului. Pînă în prezent, ipoteza identificării şarpelui tomitan cu Glykon a fost acceptată de cea mai mare parte a cercetărilor. Totuşi, unul dintre ultimele studii care s-au făcut asupra monumentului tomitan îl consideră a fi o reprezentare a <Şarpelui ofit>", a explicat muzeograful Cecilia Paşca. Această concluzie se datorează faptului că Şarpele Glykon putea fi reprezentat oricum, în timp ce Şarpele ofit doar ca cel descoperit în cetatea Tomis: cu cap de miel şi numai propriu funcţiei pe care o îndeplinea în cultul ofiţilor. Indiferent de acest lucru, şarpele tomitan rămîne un unicat în iconografia votivă a epocii. De studiul reprezentărilor sculpturale ale divinităţilor s-a ocupat cercetătorul Zaharia Covacef.