Curtea Constituţională a motivat, ieri, decizia din 12 noiembrie, potrivit căreia OUG 136/2008 privind amînarea creşterii salariilor profesorilor afectează drepturi fundamentale, respectiv dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivelul de trai decent. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile ordonanţei respective privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţămînt în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial din 31 octombrie. Adoptarea de către Guvern a OUG 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţămînt adoptată de Parlament. Magistraţii Curţii arată că, în condiţiile în care legiuitorul primar a stabilit, deja, prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţămînt condiţiile şi criteriile de acordare a acestor creşteri salariale, Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Curtea constată totodată că dispoziţiile Ordonanţei 136/2008 înfrîng şi prevederile art.115 alin.(6) din Constituţie, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivelul de trai decent, aşa cum sînt consfinţite în prevederile constituţionale ale art.41 şi art.47 alin.(1). Prin conţinutul lor, acestea sînt drepturi complexe care includ şi dreptul la salariu şi dreptul la condiţii rezonabile de viaţă, care să asigure un trai civilizat şi decent cetăţenilor. Avocatul Poporului a susţinut că dispoziţiile acestei ordonanţe înfrîng anumite prevederi constituţionale. Analizînd sesizarea, Curtea observă că art. 1 alin (4) din Constituţie a instituit principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ceea ce presupune, pe de o parte, că nici una dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte.