Muzeul de Artă din Constanţa deţine un vast şi diversificat patrimoniu, din care fac parte picturi, grafice, sculpturi şi lucrări de artă decorativă. Vizitatorii instituţiei muzeale de la malul mării pot admira, în expoziţiile permanente ale muzeului, trei lucrări create de plasticianul George Demetrescu Mirea: „Capul voievodului Andrei Bathory prezentat domnitorului Mihai Viteazul”, „Portret de fetiţă” şi „Portret de femeie”. Picturile au fost realizate în ulei pe pînză şi au intrat în patrimoniul Muzeului de Artă prin transfer de la Muzeul Naţional de Artă al României, dar şi prin achiziţie din colecţia Evelinei Georgescu din Bucureşti, care a fost fiica colecţionarului Basiliade. Tablourile create de George Demetrescu Mirea sînt realizate în manieră academistă, fără a pune accent pe detaliul vestimentaţiei.

„Mirea a fost contemporan cu Grigorescu, cu Andrescu şi cu Luchian. O vreme, după primele sale expoziţii, el a cucerit publicul românesc, impunîndu-se ca personalitatea artistică cea mai de seamă după Grigorescu şi recunoscîndu-i-se chiar merite superioare acestuia. În 1889, Delavrancea nu pregetase să afirme că Mirea e singurul nostru artist care a învins pe deplin”, scria Theodor Enescu în cartea „G. D. Mirea”, despre opera artistului. George Demetrescu Mirea (1852 - 1934) a urmat cursurile Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, iar în 1877, la recomandarea doctorului Carol Davilla, a participat în campania Războiului pentru Independenţă, ca pictor ataşat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary şi Sava Henţia. Un an mai tîrziu, în urma recomandării lui Nicolae Grigorescu, a obţinut o bursă de studii la Paris, unde a rămas pînă în 1884. În acel an, a primit comandă să realizeze decoraţia murală a Catedralei din Constanţa, pe care a executat-o alături de arhitectul Ion Mincu. Lucrarea sa a fost distrusă în timp, fiind înlocuită. De asemenea, în perioada 1887 - 1888 a executat pictura plafonului Casei Vernescu din Bucureşti, dar şi patru panouri alegorice, iar în anul 1891 a fost numit profesor la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, unde era deja suplinitor din 1889. Opt ani mai tîrziu, a fost numit director al aceleiaşi instituţii, funcţie pe care a deţinut-o pînă în 1927. Printre cele mai importante distincţii obţinute de artist se numără Premiul naţional pentru pictură (1924).