Datorită descoperirilor realizate în fiecare an, în necropola tomitană, arheologii constănţeni au scos la suprafaţă mii de piese întregi din sticlă, motiv pentru care Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie deţine cea mai mare colecţie de sticlă din ţară, şi chiar din Balcani. În Sala Tezaur, piesele expuse sînt împărţite în cinci categorii: vase de sticlă de import, vase obţinute prin suflare (lux), unguentare, sticle folosite la transportul diverselor lichide sau în uz casnic şi vase de cult religios. Cele mai vechi piese expuse la instituţia muzeală sînt cele care datează din secolul I î.H., acestea fiind aduse la Tomis din celelalte regiuni ale Imperiului Roman, dar mai ales din Siria şi Palestina. Tot în aceeaşi perioadă, este inventat procedeul de suflare a sticlei şi turnare a pastei obţinute în tipare. Sticla astfel obţinută ilustra o imagine antropomorfă sau o zeitate, de obicei cea a regiunii în care era atelierul sticlarilor. O altă categorie de vase ce pot fi admirate în vitrinele Sălii Tezaur a instituţiei constănţene sînt cele aşa-numite unguentare. De cele mai multe ori, aceste piese au fost descoperite în mormintele tomitane, pentru că ele erau folosite la ritualurile de înmormîntare a defunctului.

Vizitatorii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie au ocazia să descopere şi o altă categorie de vase din sticlă, care erau folosite, în secolele I î.H.- I d.H., la transportul diverselor lichide sau în uzul casnic. Aşa-numitele carafe erau utilizate, în acea perioadă, doar de persoanele care aveau un rang social ridicat sau o avere considerabilă - aristocraţii. "Începînd cu perioada cuprinsă între secolele III-IV d.H., producţia de sticlă se diversifică, astfel încît, în mai toate provinciile Imperiului Roman descoperim ateliere de acest gen. Un exemplu elocvent în acest sens este un cuptor pentru prepararea pastei de sticlă, descoperit în zona peninsulară a oraşului", a declarat Constantin Băjenaru.

Odată cu apariţia creştinismului, în epoca romano-bizantină, vasele de sticlă dispar din morminte, pentru că îngroparea lor odată cu persoana decedată este interzisă. Cu toate acestea, astfel de piese nu dispar şi încep să fie descoperite, fie în cetate, fie în bazilicele creştine din regiune. "În cripta unei biserici, în apropiere de zona peninsulară, a fost descoperit un vas de sticlă, ce conţinea, probabil, sînge de martiri. De asemenea, la Histria, într-o anexă a marii Bazilici Episcopale din centrul cetăţii, a fost scos la suprafaţă un depozit de candele (lămpi), care erau folosite la iluminatul edificiului", a concluzionat cercetătorul Constantin Băjenaru. Potrivit arheologului constănţean, descoperirea obiectelor de sticlă ajută la datarea mormîntului respectiv, dar şi a cetăţii sau bazilicii în care au fost găsite.