Imunitatea absolută în fața legii este un subiect care nu a fost nicicând mai disputat decât în timpul controversatelor mandate ale președintelui-jucător Traian Băsescu. Asta pentru că niciunul dintre politicienii care s-au perindat pe la Cotroceni nu a ignorat cu atâta încăpățânare rolul constituțional de mediator care vine odată cu funcția și nu a aruncat la fel de mută benzină pe cărbunii politici cum a făcut Băsescu în ultimii 10 ani. În acești ani, nenumărate dispute juridice au fost tranșate de Curtea Constituțională a României (CCR), soluțiile fiind uneori contradictorii. Fie s-a spus că președintele este imun la orice. Fie s-a comunicat că președintele nu are imunitate extinsă, ci doar una similară cu a parlamentarilor - adică poate fi suspendată în caz de încălcări dovedite ale legislației. Mai nou, însă, CCR a revenit la vechea placă - imunitatea prezidențială absolută, nuanțând însă poziția Curții.

În motivarea deciziei date în cazul excepției de constituționalitate ridicate de Gabriela Firea în procesul pe care reprezentanta PSD l-a intentat actualului președinte pentru amenințare, CCR spune că șeful statului nu răspunde juridic pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcției de demnitate publică, nici pe durata mandatului și nici după expirarea acestuia. În ce privește faptele penale săvârșite înainte sau în timpul mandatului, președintele este răspunzător pentru ele, dar, și aici este un mare „dar“, nu poate fi anchetat, cercetat, întrebat, verificat etc. în timp ce ocupă cea mai înaltă funcție în stat. Asta ar fi, după cum motivează CCR, un fel de protecție a personalității politice împotriva presiunilor, abuzurilor și proceselor șicanatorii. A fost desființată prin decizia cu pricina și povestea electorală lansată de președintele ales, Klaus Iohannis, cu privire la dispoziția acestuia de a renunța la imunitate: nu este apanajul șefului statului să renunțe la imunitate. Acest atribut vine odată cu funcția, iar cel care o deține trebuie să se... consoleze cu faptul că este imun juridic. Avem, în sfârșit, și o precizare clară pe tema prescrierii faptelor: câtă vreme președintele este imun în fața legii, și termenul de prescriere este suspendat. Cursul timpului de prescriere a faptelor penale se reia pentru demnitar imediat ce acesta nu mai beneficiază de imunitate. Pe scurt, Președinția nu te scapă de dosare (cum ar fi, de exemplu, "Flota"). Ah, era să uităm. Singura faptă pentru care răspunde un președinte este... înalta trădare.