Cunoscută publicului din România atît din telenovela de mare succes “Lacrimi de iubire“, în care a interpretat rolul Lucreţiei Stamate, cît şi din numeroase alte producţii teatrale şi de televiziune, precum şi ca moderatoare a show-ului tv “Culinaria“, Luminiţa Erga, actriţă a Teatrului Nottara, se află, în această perioadă, la Constanţa. Aşa cum a declarat, actriţa are ocazia să îmbine plăcutul cu utilul, vacanţa pe litoral cu meseria pe care şi-a dorit să o practice dintotdeauna, colaborînd cu Televiziunea Neptun ca invitat special în sit-com-ul “Aurora Cioclopedică".

Rep.: Cum vi se pare rolul pe care îl interpretaţi, ca invitat special în sit-com-ul “Aurora Cioclopedică" de la TV Neptun?

L.E.: Eu spun că este un rol de conjunctură, o secretară, amanta deputatului. M-am ferit întotdeauna să joc rolul unei femei uşoare. Ca o anecdotă, după ce, de-a lungul timpului, tot mi se ofereau roluri de prostituate, mi s-a întîmplat, odată, la postul public de televiziune, să fiu invitată să joc într-o piesă de teatru. Toată noaptea m-am frămîntat ce fac dacă mi se oferă iar un astfel de rol. Eram hotărîtă să refuz. După ce mi s-a dat scenariul, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit la distribuţie să văd cine sînt. Atît de uşurată am fost cînd am observat că sînt evadata! Eram în culmea fericirii. Însă, cînd am ajuns acasă, citind mai departe, am avut o dezamăgire, pentru că evadata era... amanta şerifului.

Rep.: Care sînt spectacolele de succes în care jucaţi la Teatrul Nottara?

L.E.: Deocamdată, am doar două spectacole, pentru că am fost în concediu de maternitate şi am pierdut o stagiune. Am două fetiţe gemene de un an şi jumătate cu actorul Valentin Teodosiu, soţul meu. Am bucuria să joc într-o comedie bulevardieră foarte bună şi foarte bine primită de public, "Scandal la operă" şi mai am o comedie care a rămas din stagiunile trecute, "Sărbători fericite", tot o comedie bulevardieră.

Rep.: Ecourile spectacolelor de teatru din Bucureşti au ajuns întotdeauna la Constanţa, dar şi invers, în ultima vreme. Ce părere aveţi?

L.E.: Da, sînt convinsă, pentru că au fost cronici în ziare de circulaţie naţională şi atunci, oamenii de teatru citesc cronicile, se interesează de colegi, de activitatea altui centru din ţară. Şi pe mine mă interesează foarte tare şi ştiu foarte bine ce se întîmplă şi la Constanţa, mai ales că directorii Teatrului Naţional Constanţa sînt prieteni mei. Eu am colaborat foarte mult timp cu Beatrice Rancea, actualul director al Naţionalului constănţean, am jucat încă din studenţie în toate producţiile ei, pînă cînd a început să iasă în provincie. În acelaşi timp, sînt colegă la Teatrul Nottara cu Cristian Şofron, iar cu Nicodim Ungureanu m-am întîlnit la filmări de foarte multe ori. Pentru că ţin foarte mult legătura cu ei ştiu ce se întîmplă în spectacole, ce învitaţi sînt. Este normal, într-o meserie care te pasionează, să vrei să înveţi şi ce se întîmplă dincolo de tine, de teatrul tău.

Rep.: Ce fel de oameni mai vin la teatru astăzi?

L.E.: Eu am bucuria să constat că vin foarte mulţi tineri şi sălile sînt pline dacă spectacolul e bun. Mă bucur că spectatorul a început să aleagă, că nu mai primeşte orice. Dacă un spectacol este prost, se scoate de pe afiş, pentru că nu se vinde, însă la spectacolele bune, sălile sînt arhipline, se vînd biletele cu mult timp înainte şi sînt şi foarte mulţi tineri. Cred că s-au săturat puţin şi de televiune, care nu prea le mai oferă mare lucru, merge pe o cultură a maselor.

Rep.: Care sînt preferinţele publicului la ora actuală?

L.E.: Publicul român preferă comedia. Cred că românul e sătul de amărăciunea vieţii lui şi de ceea ce se întîmplă, în general, cu societatea, la nivel politic şi economic, şi simte nevoia să se descarce. Are nevoie de comedie, să uite puţin de grijile zilnice.

Rep.: Puteţi face o comparaţie între ceea ce se întîmplă în provincie şi în Bucureşti, la nivel de teatru?

L.E.: Sigur că în centrele teatrale mari, Timişoara, Cluj, Iaşi, activitatea teatrală este mai pregnantă, dar sînt şi centre unde ajung mai greu marii regizori. În Bucureşti, este adevărat, sînt multe teatre, oferta este mult mai mare şi sînt foarte mulţi actori. Sînt foarte multe case de producţie, de casting şi atunci şi nivelul este mai ridicat. De provincie cred că se feresc, deocamdată. Eu am fost şi în provincie, am lucrat la Rîmnicu Vîlcea, după ce am terminat facultatea, şi m-aş întoarce oricînd. În acelaşi timp, cei din provincie se feresc să aducă colaboratori din capitală, pentru că îi costă prea mult. Sînt oraşe care duc lipsă de actori şi, în acelaşi timp, Bucureştiul este suprasaturat de actori.

Rep.: Care credeţi că este condiţia actorului în România şi cea mai mare problemă a lui?

L.E.: De curînd, am aflat că se discută în Parlament că actoria este o meserie de lux şi ar trebui impozitată ca atare. Deci, cam asta este condiţia actorului. Gîndiţi-vă, meserie de lux înseamnă că eu am un salariu de vreo şase milioane, deci trăiesc în lux şi asta spune totul! Se consideră că dacă o faci de plăcere, de ce să mai iei şi bani pentru chestia asta?! Încă nu merg lucrurile aşa cum ar trebui, aşa cum mi-ar plăcea şi deocamdată, eu nu cred că avem baza necesară ca să ieşim pe teatru de proiecte. Nu există baza necesară ca actorul, după ce şi-a terminat un proiect, să se poată întreţină din ceea ce a cîştigat, pînă apare un nou proiect. La noi nu poţi să te angajezi, cum este în America, unde actorii fac pe chelnerii, pe taximetriştii. Fac un proiect, se duc, lucrează o lună, scot 20 de spectacole şi cu cît cîştigă se pot întreţine un an, pînă prind un nou proiect. Dacă eu mă angajez chelneriţă, undeva, nu am timp să mă duc la probe, iar dacă prind un proiect, nu-mi dă liber de la locul de muncă unde lucrez ca să merg la repetiţii. Şi atunci, renunţi la meseria aceea, te duci şi îţi faci proiectul şi după aceea cum rămîne? (va urma).